Personajele
În textul de faţă vă voi relata un caz inedit. Eram pe cale de a concepe o povestioară deosebit de interesantă. Totul îmi stătea la dispoziţie: inspiraţia debordantă, natura luxuriantă, oamenii interesanţi. Reuşisem deja să schiţez intriga, punctul culminant era pe aproape, nici finalul nu se lăsa prea mult aşteptat… Dar proiectul a fost deturnat în ultimul moment, n-o să credeţi, de rebeliunea personajelor mele, modelate de mine în căldurile facerii, care nu acceptau nici în ruptul capului să se lase etichetate.
Iliuţ şi Mărioara nu erau la prima abatere de acest fel. Dar acum depăşiseră orice limită. Flăcăul nu era rău de felul lui, doar un pic cam prostuţ…
- Nu sunt prostuţ! - se burzului Iliuţ.
- Asta mai rămâne de văzut…
Nici Mărioara nu strălucea prin inteligenţă, era destul de naivă…
- Naiv eşti tu! – începu să se răţoiască ea la mine.
- Hei, aţi uitat cine v-a creat, cine are drept de viaţă şi de moarte asupra voastră? Eu v-am făcut, eu vă omor!
- Asta s-o crezi tu, îşi făcură ei complice din ochi. Se vede că nu eşti un autor prea citit. Ne tot ameninţi cu moartea, dar tu ai auzit vreodată de moartea Autorului?
- Ha! Şi ce legătură are una cu alta? Voi sunteţi cei care aţi înţeles prost o teorie. Dar asta nu mă va împiedica să-mi fac hatârul…
- S-o vedem şi pe asta, se îmbăţoşară personajele „mele”. Timpul tiraniei a trecut, omniscientule!
Încercai să le iau cu binişorul. Le învăluii din dreapta, apoi din stânga – niciun rezultat.
- Propun remiză.
- Adică? – se arătă Iliuţ mai neîncrezător.
- Voi apărea pe post de narator necreditabil.
- Pfui, făcu Mărioara dispreţuitoare. Uite că ne-am şi căpătuit!
- Deci, nu vreţi să acceptaţi nicio variantă. Drept cine mă credeţi? Sunt sau nu stăpânul universului în care vă mişcaţi şi voi? Buuun… În acest caz nu-mi rămâne decât o singură soluţie - să vă dau pe mâinile prozatorilor basarabeni.
- O nu, săriră Iliuţ şi Mărioara în culmea panicii. Numai nu asta! Poate încercaţi, totuşi, să vă specializaţi în alt gen literar? Cred că în poezie aţi fi genial.
- Ia mai slăbiţi-mă cu măgulelile, linguşitorilor! Vă trimit în Evul Mediu, la prozatorii bine-intenţionaţi, care nu ştiu de glumă. Sper să vă fie de învăţătură pe viitor. Nici un personaj n-a ieşit teafăr din mâinile creatorilor moldoveni. Dar dacă numai personajele ar fi fost mutilate, n-ar fi fost grav…
- O.K., făcu Mărioara împăciuitoare. N-avem de ales. Acceptăm varianta ta, oricare ar fi ea.
Însă am subapreciat-o evident. Viclenia şi lipsa ei de scrupule erau nemărginite. Profitând de lipsa mea de atenţie, sări în hău târându-l după sine şi pe Iliuţ.
- Mai bine morţi decât la cheremul vostru, răsună vocea Mărioarei din beznă, urmată de două bufnituri înfundate.
Uite aşa am ratat o istorioară, poate povestea vieţii mele, poate o capodoperă, din cauza unor personaje arogante şi iresponsabile…

Sursa
2009-02-19 08:45:04