british humor

Intotdeauna am avut o relatie aparte cu Marea Britanie. Probabil pentru ca nu am vazut-o niciodata. Poate cu exceptia unor fotografii si a unor incercari de a prinde niste vederi de la inaltimea unui zbor transatlantic. Suspansul relatiei se bazeaza si pe o constanta presiune exercitata asupra constientului si mai ales a subconstientului meu de catre orele de limba si literatura engleza din liceu dar si pe parcursul facultatii. Orele de engleza se reduceau la nesfarsitele exercitii gramaticale, dar mai ales la o toceala a textelor despre "London is the capital of Great Britain" sau despre eternul Shakespeare si John Milton.

Intr-un fel imaginarul meu a fost colonizat de celebrele imagini ale Londrei incepand cu The Tower of London si terminand cu Westminster Abbey, ce imi apar si astazi in minte atunci cand cineva pomeneste despre Albion. Pe de o parte constiinta mea este acut perturbata de asumarea unei imagini idealizate a Londrei, dar pe de alta parte ceva imi spune ca trebuie sa ma confrunt cu dura realitate a orasului de pe Tamisa. Asa cum in perspectiva imediat urmatoare nu risc sa-mi distrug iluziile am decis sa ma pregatesc de marea intalnire printr-o cochetare cu cinematograful englez. Din prima am constatat ca asa-zisul "umor englez" nu este o stigma aplicata englezilor ci este o realitate cat se poate de prezenta in cinematografia britanica.

Astfel, deocamdata am vazut Three and out, un film [o alta trasatura a filmului britanic este ca nu poti sa-l clasifici in diverse genuri de felul comediei, thriller-ului etc.] care incepe ca o comedie dar sfarseste ca o tragedie. Totusi nu poti sa spui ca este ceva clar definit, mai degraba este o parodie a societatii engleze. Un tip londonez care munceste in metroul londonez se trezeste deodata ca pe parcursul catorva zile sub trenul sau se arunca doi oameni. Prietenii sai de servici ii spun ca exista un regulament conform caruia daca cineva loveste trei pietoni pe parcursul unei luni atunci acesta este trimis la pensie si primeste echivalentul salariului pe 10 ani. Un subiect ce promite foarte multe ca intr-un final sa fie cam dezamagitor. In orice caz, filmul merita privit doar pentru ca nu in fiecare zi cineva se apuca sa caute sinucigasi pentru propriul proiect de imbogatire.

Sursa
2009-01-17 03:26:00



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

23:25:33Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:03:49Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:48:55Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:43:31Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:57:24Cracovia, oraș al marilor artiști —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
03:34:16Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:03:19Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
20:53:00Pervaz —» Andrei LANGA. Blogul personal
16:34:27Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:33:15Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
06:51:00DIN YES-EURI —» Leo Butnaru
02:44:07Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:49:56Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:18:16Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
08:27:51Când semeni în oameni, culegi în cifre —» Efrosnatalita’s Blog
07:27:00ÎN REALITATE ȘI DINCOLO DE EA —» Leo Butnaru
02:28:31Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
22:21:52Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:05:08Suveranism și Amarone —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
16:41:32Analfabetism funcțional, gîndire critică, școala în România —» Curaj.TV | Media alternativă
15:29:34Ofensiva anti-presă și luptele politice în Estul Europei —» Curaj.TV | Media alternativă
12:15:42Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
06:56:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
16:36:27Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
13:24:06Valuri de prostie —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag