Are Rusia „tulburari de personalitate”?

Această întrebare şi-au pus-o Fredo Arias-King, directorul revistei Demokratizatsiya (vezi www.demokratizatsiya.org), alături de psihologii Arlene King de Arias şi Fredo Arias de la Canal, de-a lungul mai multor investigaţii asupra Rusiei. Întrebarea e provocatatoare şi m-am gândit că ar suscita interesul cititorilor, fără ca eu să susţin aceste idei neapărat. Printre articolele cele mai cunoscute ale celor trei autori, cu referire la „steaua roşie” de la Est, a apărut şi unul mai „ciudat” – după cum l-au perceput ruşii. Este vorba de Russia’s Borderline Personality, publicat în engleză în 2008. În traducere liberă ar fi vorba despre tulburările de personalitate de tip

borderline ale Rusiei. Articolul dat este o versiune a unuia, publicat în 2006, în jurnalul moscovit Ekonomicheskaya politika, cu un titlu mai blând – Anomaliile caracterului rus, la cea de-a 15-a aniversare a revistei lui Fredo Arias – King.

Postarea a făcut mare tam tam în Rusia şi a declanşat nemulţumirea multora. Nu voi insista asupra acestor polemici, ci voi încerca să înţeleg ideea acestui articol care, în acceptul autorilor, este „experimental and prescriptive” (trad. experimental şi prescriptiv).

Are Rusia nevoie de psihiatru?

Ţinta celor trei autori este explicarea comportamentului rusesc pe plan internaţional prin prisma tulburărilor personalităţii de tip borderline (engl. „Borderline Personality Disorder” (BOP)). Aceasta este concluzia investigării lor. Ei descriu diferite caracteristici ale bolii invocate, apoi evaluează comportamentul Rusiei, prin prisma acestor simptome. Comportamentul „ursului” de la Răsărit este unul specific şi nu mai este adoptat de nimeni altcineva pe plan internaţional, spun aceştia.

„De ce afirmă acest lucru cei trei autori americani?” - s-au întrebat mai mulţi cercetători şi analişti politici, în special din Rusia. Iată cum au explicat ei: „Oricine intră în contact cu Rusia, sau păşeşte pe meleagurile ei, realizează repede că această ţară se conduce după legi absolut unice şi diferite de restul lumii”. Desigur, pe baza acestei afirmaţii, putem purta discuţii interminabile, dar ceea ce afirmă autorii de pe continentul american, în continuarea articolului, este unic şi trimite cu gândul la un caz absolut excepţional şi… chiar patologic.

Una dintre strategiile celor tei autori ai articolului este şi argumentarea prin declaraţii celebre ale unor personalităţi ruse şi occidentale. Astfel, este invocat faimosul aforism al lui Winston Churchill care spune că Rusia este „o ghicitoare învăluită în mister în interiorul unei enigme”. Când vorbesc de „misterele” Rusiei, autorii nu uită să facă trimitere şi la acel suflet rusesc „profund” descris în operele lui Dostoevski şi Scriabin. După cum spune o renumită remarcă a lui Tiutcev „Rusia nu poate fi înţeleasă cu mintea, ci emoţional”. Printre exemple este invocat şi cunoscutul sovietolog occidental, Fiona Hill, care, la rândul său, a comparat odată Rusia cu un „paranoic”. De aici şi exemplul unui suporter al lui Gorbaciov, care spunea despre acesta că este „un mare psihoanalist care a ştiut cum să schimbe destinul Rusiei într-acolo unde alţii au eşuat”.  În acelaşi context, un alt specialist Peter Rutland, avertizează că orice încercare de a diseca personalitatea enigmatica rusească  şi a o supune unei critici aduce asupra sa mai multe întrebări decât răspunsuri.

Politica nevrotică

Specialiştii politici şi economici folosesc adesea noţiunea de „maturizare”  a unei ţări. Când vine vorba despre Germania, de exemplu, Arthur Koestler vorbea despre „politica nevrotică” a acesteia şi a Marii Britanii înainte şi după cel de al doilea război mondial, referindu-se la teoriile psihanalitice ale lui Sigismund Freud. Unii analiştii occidentalii s-au condus de aceste instrumente, după cum vedem.  George F. Kennan, în „Lunga sa telegrama” din 1946 şi articolul „X” din 1947, făcea „analize psihologice” în încercarea sa de a identifica interacţiunile complexe ale elitelor, istoriei şi a politicienilor care au produs viziunile şi acţiunile Kremlinului, considerat de el, „nevrotic”.

Tulburari de personalitate de tip borderline

În urma acestor exemple, cei trei autori americani raportează Rusia la tulburarea de personalitate de tip bordeline - „Borderline Personality Disorder” (BPD). Aşa cum explică psihiatrii, aceasta este caracterizată de faptul că „persoana se află la graniţa dintre nevroză şi psihoză cu emoţionalitate instabilă şi instabilitatea dispoziţiei, comportamentului, relaţiilor obiectuale şi imaginii de sine”.

Potrivit Manualului de Statistica al Asociaţiei Americane de Psihiatrie, o persoană poate fi diagnosticată cu BPD dacă are următoarele simptome:

1. Eforturi disperate de a evita realitatea sau singurătatea imaginată;
2. Relaţii interpersonale intense şi instabile caracterizate de alternanţă între idealizare şi respingere extremă;
3. Identitate perturbată (imagine de sine instabilă);
4. Impulsivitate până la autodistrugere;
5. Comportamente suicidale, gesturi, ameninţări sau comportamente de automutilare;
6. Instabilitate afectivă datorată unei stări de spirit depresive, ură, disperare, anxietate sau iritare;
7. Sentimente cronice de gol interior;
8. Furie extremă şi dificultăţi în a o controla;
9. Idealizări paranoice tranzitorii bazate pe stres sau simptome disociative severe.

Psihiatrii consideră că  pentru a da un diagnostic pozitiv, blonavul trebuie să sufere de cinci simptome dintre cele menţionate. În conformitate cu cei trei autori ai articolulul, Rusia suferă cu siguranţă de acestea. Dur diagnostic!

Cu un master în problemele Rusiei şi a Europei de Est, printre actualele proiecte de cercetare ale lui Fredo Arias-King este şi tranziţia răsăriteană. Aşteptăm să vedem ce idei interesante va mai produce acesta cu referire la R. Moldova.

Vor fi oare la fel de ingenioase ca cele care se referire la Rusia? Rămâne de văzut ce va produce riscantul amestec dintre politică, geopolitcă şi… psihiatrie.