ȘEICUL ȘI SÂNGELE SEMIT. SAU INVERS, SĂ NU SE SUPERE NIMENI

                                JURNAL,  23.I.2015

(Un text solicitat de colega Irina Nechit pentru Jurnal de Chilinău)
De obicei, omul care iese cu bine dintr-o grea încercare are o poftă irezistibilă de a râde. Posibil, e și cazul meu. Acum un timp, am fost supus unei intervenții chirurgicale și am avut nevoie de donația de sânge a 5-6 oameni. Unii colegi scriitori s-au arătat gata de a mă ajuta, astfel că, grație generozității lor, azi pot mărturisi-scrie inclusiv aceste lucruri. Iar odată ce în ispita redacției este invocată revista „Charlie Hebdo”, îmi amintesc un banc ce ar veni, parcă, la temă.Se spune că un șeic, cu o grupa rara de sânge, avea nevoie de o transfuzie. Compatibil cu el, l-au găsit doar pe Ițic care a fost rugat să-i dea sânge arabului. Ițic se duce la Rabi și-l întreabă ce sa facă, iar acesta îi spune: – Poți să-i dai sânge, este și el om, îți ajuți un semen…Împăcat cu sine și cu Cel de Sus, Ițic îi oferă sânge șeicului, iar acesta, recunoscător, îi face binefăcătorului său cadou o casa cu piscină și o mașina luxoasă.După un timp, șeicul iar are nevoie de sânge și Ițic este solicitat din nou. Acesta iar se sfătuiește cu Rabi care îi dă din nou dezlegarea pentru a-l ajuta pe arab.După a doua transfuzie, șeicul îi trimite lui Ițic o sticlă de vin scump și un buchet imens de flori. Ițic începe să fie cam nedumerit dar… făcuse o faptă bună: salvase un om.
În imagine: scenetă studențească, 1969: „șeicul” - Mihai Poiată-Ștefan, anfitrioni - Mihai Lescu și Leo Butnaru
După a treia transfuzie, Ițic primește doar o scrisoare de mulțumire. Supărat, se duce la Rabi și îi povestește ce a primit prima a doua și a treia oara, fiind total nemulțumit doar de scrisoare…La care Rabi îi spune:– Vezi, deja șeicul a început să aibă sângele nostru!…Astfel că și eu sunt în așteptare să văd cum va lucra în mine sângele donat de prietenii mei binefăcători cărora le sunt adânc recunoscător și le urez sănătate, voie bună, zâmbete luminoase. Mai pot spune că, în așteptarea efectului transfuziilor, nu am emoții adumbrite, știindu-mi binefăcătorii generoși, oameni cu inimă mare.Irina îmi răspunde:„Mulțumesc din suflet, Leo, mi-ai scris o poveste hazlie cu lacrimi, să fii sănătos, multe pagini inspirate și de-acum înainte!Cu aleasă prețuire, Irina”.Bineînțeles, că astfel de comunicare face bine la inimă.