DIN POEMELE RECENTE
Leo ButnaruFLUTURELE ȘI DUMNEZEU
![](\"https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8a3tSnttPdO6aWToxaRYRM5uibohn53M8bQuKIDCeXQFxb-xBifpOVTcCKhmNUfWUS7OObOnI6qIrvISj05NaoLDeXcA-potBYgXZk6zzxrfWg5mzgRoylKbeTqcV18bjlWsOjhGAKXfDhLMuN36DP7cORRL9o_faTWtIfV20SUw2NQ919g4sdnpNW0TY/s2449/Nord%20Literar,%20aprilie%202025%20(1)%20PAGINI_page-0001.jpg\")
mai\nbine zis din capul genezei
Creatorul\na inclus egalitatea între vultur și fluture
nefăcând\nun cer imens pentru primul
și\nun cer de cameră pentru al doilea... – ambilor
dându-le\naceeași nemărginire-a tăriilor.
în\naceastă logică sub-
cerească
este\ninclus și omul ca egal între egali...
Nu-i\nexclus. Chiar el observase cum
de\npe săratele catarge lucioase ale caravelelor ancorate
faldurile\nuriașe ale velelor fuseseră coborâte și înflorate de
puzderia\nmarilor fluturi tropicali
de\nparcă tocmai ei au fost ființele care primele
au\nînțeles ce și cum
cu\ncine va avea de furcă lumea nouă.
arătau\npur și puțin spus exotic – arătau minunate
și\nînfiorate
înfiorate...
între\nmare și cer unde
pentru\na se tăinui pe Sine
Cel\ncare există pretutindeni
Dumnezeu\na creat inexistenta albăstrime a tăriilor.
se rânduiesc pe acul mare al orologiului din turnul orașului
\nși călătoresc circular pe perimetrul cadranului
o bună parte din scurtele lor vieți.
ar echivala oarecum cu o călătorie-n jurul lumii.
Ce minunat e să fii fluture și în buricul târgului
să-ți duci traiul-alaiul în namiaz sau, noaptea, \'n\nbătaia lunii!
ce-și are ațintit spre fluturii nu prea mari
uriașul binoclu,
să zicem spre exoticul tărâm, unde, din păcate
s-a întâmplat marele balamuc
în care pieri căpitanul Cook.
Arare
\ndă\ndin aripioare.
Le\ntremură.
Apoi\nparcă și le răsfoiește
ca\npe două file școlare.
Cu\nversuri, firește.
Fluturele\npe sine se răsfoiește
pe\nsine se citește.
Ba\nse mai pare
pe\nsine se moare.
Dar\npână una alta
pe\nsine se trăiește.
simți cum fluturii\nmiros a flori de câmp – unii
alții – a ovăz și\norz vălurat ca undele de vâltoare.
vaca-domnului\namintește ușor floarea de spânz
ce gâdilă frageda\ncopită de mânz.
dar mai mult a spic\nde secară verzui ne-
pârguit.
chiar dacă e verzui\nși el
miroase totuși a\namurg și a țârâit.
primul haiku
(absolut neconștientizat!)
mi s-a întâmplat când...
pe la amurg
revenind de la joacă
treceam pe lângă fierăria\ncolhozului
la acea vreme de seară deja\npărăsită de fierar
care își încuia baroasele\nciocanele cleștele
într-o ladă de tablă groasă –\ngrea
prinsă cu lanț de o șină de\ncale ferată
îngropată pe jumătate în\npământ
aproape de marile foale de
suflat în jarul vetrei.
deja\nrăcoroase
mi s-a și întâmplat
se pare
(absolut neconștientizată...)
primul haiku-înfiorare:
în drumul
de la joacă – spre casă
în dreptul fierăriei fără ușă
îmi ațintii ochii
privind lung-îndelung cum
nicovala era ornată de câțiva\nfluturi care
își tremurau micile evantaie\nale aripilor multicolore.
Peste ani
scriitorul de versuri ce\najunsesem
avea să-și dea seama de ce
în acea seară deja răcoroasă\nde toamnă
în ajunul brumei poate
plăpânzii fluturi poposiseră\npe luciul nicovalei:
după sfârșitul zilei de muncă\na
mânuitorului de grele baroase
nicovala era caldă încă.
fluturele înjură omul care a stins lumânarea
astfel salvându-i viața.
în clarobscurul bisericii
văzând cum fluturele se aruncă în flacăra lumânării
undeva prin rugăciunea „tatăl nostru”
apăru și acest distih:
„o fluture blestemat
de a fi un ego-Herostrat!”
ne predispune să\nscriem
un infinit de\ncântece și poeme
faptul că fluturii\nnopții sunt atrași de lumină
de parcă noi
oamenii
am fi altcumva
și nu tot
la lumină am veni
și\nflori de sunătoare (...în gol) fâlfâie din aripioare
fluturi-cap-de-mort\nîn aproape egală măsură cu
lepidopterele-cap-de-viu\nprin locuri unde probabil uneori
omul\nîși pune capăt zilelor cârtița își pune capăt nopților
prin\ncare – unele și celelalte – miresele lui Chagall
sau\nMargareta lui Bulgakov zboară peste un cuib de cuci în care
pacienții\ncu caiete dictando în mâini stau relativ ogoiți sub privirea
dictatorului\nsurdo-mut: Neantul... – mintea căruia
are\nmereu o Idee avans față de mulțimea sentimentelor
păpădiilor\nsau fluturașilor...
Singur la Casa Pogor.
În camera pentru oaspeți
în loc de ventilator – doar
un fluture buimac
care
după stinsul luminii se ogoi
și în odaia întunecată abia-abia
se auzea ca și cum foșnetul aripilor sale … – parcă
undeva\nîn Japonia
de\npe piciorul gheișei aluneca ciorapul…\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n
Sursa
2025-05-07 05:33:00