©️ Smerenia unui om mare

Nu l-am urmărit în mod special pe Papa Francisc în timpul pontificatului său. Nu i-am urmărit activitatea și nu știam prea multe despre el până în ziua funerariilor. Abia atunci am început să descopăr cine a fost cu adevărat. M-a impresionat profund cum un om aflat într-o poziție atât de înaltă, în Biserică și în lume, a ales să trăiască în simplitate, cu blândețe, modestie și empatie. A renunțat la luxul și privilegiile pe care alți papi le-au acceptat fără rezerve și a trăit aproape de cei săraci și marginalizați.

În timp ce ascultam relatările despre viața sa, în acele momente de reculegere, m-a străbătut un gând: dacă un om atât de important a putut fi atât de modest, atunci cine sunt eu să mă cred mai presus?

De atunci, gândul acesta nu m-a părăsit. Mă însoțește ca un îndemn la mai multă smerenie, la o mai atentă privire spre ceilalți și spre mine însămi. Poate că adevărata măreție nu stă în ceea ce avem sau ce poziție ocupăm în societate, ci în felul în care alegem să fim: oameni simpli, deschiși, prezenți cu adevărat în viețile celor din jur.