Experţi în ale luatului peste picior
Mulţi dintre noi atingem anumite succese cu mult greu, iar cei din jurul nostru privesc acest lucru cu scepticism, poate pentru că lor le vine mai greu să se afirme sau poate le e greu să guste din succes. Vorbind în acest sens mă refer la cei care venind în anul I la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării doresc din răsputeri să atingă culmile înaltului în pofida faptului că printre ei se mai numără şi alt gen de persoane care sunt tari în ale luatului peste picior, dar nu şi în materie de jurnalism. Sunt cei care se consideră “cool” când, de fapt, în instituţia în care învaţă sunt nimeni. Mai este însă şi o altă categorie de studenţi înmatriculaţi în anul I, cei care nu ştiu pe ce lume se află şi ce caută ei la Jurnalism, Comunicare, Activitate Editorială ori Biblioteconomie, cert, însă e faptul că au venit şi ei să facă nişte studii pentru a avea o diplomă.
Înţeleg dorinţa lor de a fi în rând cu lumea, dar nu înţeleg care-i rolul lor ca specialist, de moment ce nu vor să facă carte sau poate nu şi-au ales bine meseria!
Mă întreb şi vă întreb şi pe voi, care este menirea unui jurnalist, purtător de cuvânt, bibliotecar, este de a fi tare în materie de luat peste picior sau în materie de ceea ce ni se predă şi noi asimilăm?
Ce fel de specialist este acel care se dă mare şi tare, când nu ştie elementarul, de a copia o fotografie dintr-o mapă în alta (mă refer la Tehnologii Informaţionale de Comunicare), ori ce înseamnă relaţii cu publicul, când de fapt aceasta este specialitatea lui. Unde mergem? La această întrebare vreau să-mi răspundă cei care nu ştiu pe ce lume se află şi ce vor de la viaţă. Poate că ar fi bine să facă actorie, atunci aici nu e de ei, să meargă la actorie! Poate le este draga camera de luat vederi, dar nu au abilităţi de comunicare. Atunci mergeţi să faceţi regie! Una dintre cunoştinţele mele spunea că cei care vin să facă jurnalism nu vor să devină o individualitate în domeniul pe care l-au ales, ci vor să fi e ca Andreea Marin. Să ştiţi, dragii mei că nu e atât de uşor să-ţi croieşti un nume şi să devii cineva, mai mult ca atât, un bun jurnalist este cel ce ştie de ce a venit aici şi face ceea ce nimeni nu a mai făcut, iar cartea pe parcursul anilor de studii le este căpătâi, căci numai aşa devii cineva.
Sabina Vulpi, Coridor
Sursa
2007-10-12 12:10:44