La ceas aniversar
Am deschis ochii, dar vroiam sa mai dorm. Telefonul, insa, suna desteptarea si trebuia sa ma ridic din pat. In dreapta mea, de sub plapuma, se iveste un chip femenin si dragalas. Ridic din spranceana si ii zambesc.- E timpul nu-i asa?
Ea se freaca la ochi. Si ea ar vrea sa mai doarma. Noaptea a fost prea scurta. Mai ales pentru o noapte a burlacitelor. Ea, prietena cea mai buna a ramas la mine sa ma pregateasca moral pentru ce urma.
Ne-am spalat pe ochi ca sa ne trezim si a inceput forfota. Aranjarea parului 15 min: onduleuri cu placa, apoi o coronita cu o floare mare. Machiaj natural 10 min: fond de ten, blush in obraz, o linie fina la coada ochiului si un pic de rimel. Tinuta 5 min: o rochie simpla, alba, medie si pantofi.
Tadaaammm. Sunt gata. Acte, poseta, calca costumul viitorului sot, ca de, ne mutaseram impreuna. Apare si domnul, viitor sot, cu ochii rosii. La el, noaptea burlacilor s-a intins pana spre dimineata, cred. A dormit la prietenul care locuieste mai jos cu un etaj. Eram studenti si locuiam in camin, deci, stiu sigur unde a dormit ;)).
Il imping in baie si il indemn sa se grabeasca. Caminul s-a trezit devreme in acea zi. Ca niciodata. Cu catel si toate rubedeniile de prin camin (catelusa caminului - Titi si jumatate dintre locuitorii caminului eram rude, fini, cumatri, nasi) am coborat scarile in graba si am iesit afara.
Afara o ploaie maruntica de noiembrie imi punea in pericol buclele. Noroc ca fixativul rezista si pe ploaie si pe vand, vorba reclamei. Doar doua masini la scara. Nu incapem asa ca cei doi soferi-prieteni-rubedenii fac doua ture pana la primarie. Cu prima tura a mers mirele, cu a doua mireasa si fetele. Ne intalnim afara, in fata primariei si o doamana de serviciu ne arata intrarea. Sotul, pardon, viiitorul sot ma lasa sa intru eu prima. E un gentlemen. Nu s-a schimbat.
Fluturasi in stomac, ne furam priviri emotionate pe sub gene si zambim complice in coltul gurii. Emotii mari. Cum-necum, era un pas important pentru noi.
Doamna ne priveste intens.
- Mai copii, voi sigur aveti 18 ani? N-ati fugit cumva de acasa?
Noi ne uitam unul la altul si zambim.
- Am plecat de la 15, dar nu impreuna ci la Liceu. Acum insa am intrat deja in Club 25.
Doamna face vreo doua glume ca sa ne destinda, cred ca a observat ca eram cam incordati si ne pune marea intrebare.
El raspunde clar si raspicat cu un Da.
Eu ma uit la el, ii fac din sprancene, rad si zic un Da mai moale, incat domna ma mai intreaba odata. Raspund clar Da. I-am promis ca o sa-i dau emotii. Urmeaza felicitari, sampanie, la iesirea din cladire orez, petale si artificii. Facem un pic de mizerie pe acolo, ii dam 10 lei femeii de serviciu ca sa fie intelegatoare, facem cateva poze de grup si ne reintoarcem in camin, el cu un ditamai certificatul in mana si eu cu ditamai buchetele de crizanteme in mana.
Era intr-o zi de vineri, deci toata lumea a purces la munca, macar pe jumatatea de zi ramasa.
Seara, trebuia marcata, asa ca am ales sa facem petrecerea in camin. Ce restaurant, ce mancare sofisticata? Doua mese in bucataria caminului si in camera, carne la gratar, carne la ceaun cu varza si cartofi, placinte, sarmale si ceva aperitive.
A fost o distractie de nedescris. Doua zile a tinut. Am fost trecuta pragul casei, in camera de camin, am aruncat buchetul ca mai stateau, la coada, fetele sa se marite. Nu cu al meu, cu ai lor. S-a strans si darul. Cam de-un cuptor cu microunde. Asa s-a cerut dintre nuntasi. Unii mai invidiosi ne-au parat administratorului, care, om intelegator, ne-a felicitat si a zis sa nu se mai repete. Normal ca petrecerea dupa cununia civila n-o sa se mai repete. Alta petrecere cu alta ocazie nu-i deloc exclusa.
Duminica dimineata, cu mic cu mare, dar fara catel, am mers la Bucuresti sa ne exercitam dreptul de vot. 40 de insi, cu ochii rosii de nesomn si petrecareala au pus stampila pe buletinul de vot. Eram cetateni responsabil, chiar daca am ramas dezamagiti de ce a urmat, ce mai conteaza. Evenimentul ce a precedat alegerile a fost cel onorat.
In acest moment al aniversarii cuplului pe care l-am format oficial in urma cu cativa ani, ma simt mai fericita ca oricand. Si cand zic oficial ma refer la certificat de casatorie, primarie, felicitari, "de astazi sunteti doamna si domnul...", tot tacamul adica. Cand zic fericita, fericita zic.
Nu stiu daca vom iesi, astazi, undeva, sa marcam momentul, insa pentru orice eventualitate, la loc racoros, sta o sticla de vin rosu.
Sursa
2013-11-26 16:06:00