Doar să nu renunț

941717_447504285335731_1868153633_nN-am pic de liniște. Niciodată.
Nici când toate luminile se sting peste oraș şi e vreme de dormit, de tihnă sau de tras linii.
Atunci sufletul meu zboară înainte.
Deşi n-are nici spre ce şi nici spre cine.
Ar trebui să-l las să se odihnească, dar eu îl chinui ca pe Hristos.
Găsesc motive. Găsesc oameni de care mă ataşez cu o afecţiune greu de dus.
Şi mă supun torturii voluntar, deşi ar fi mult mai simplu să renunţ.
Eu când e vreme de dormit, de tihnă sau de tras linii, răscolesc prin poze şi prin vieţi viitoare.
Încing cuţitul la flacără domoală şi-l învârtesc în rană.
Și-n loc să mă gândesc „la azi” și cel mult „la mâine”, eu mă gândesc la casa noastră cu geamuri mari, cu grădină verde și cu fotografiile tinereții noastre, frumos înrămate.
La băiețelul nostru care-mi pune o mie de întrebări pe minut și tot de-o mie de ori îmi zice:
„da, mama ?! Da, scumpul mamei, e „da” orice pentru tine”.
Mă gândesc la bărbatul meu încărunțit la tâmplă, dar care mi-i mult mai drag acum decât în anii lui glorie. Pentru că timpul l-a dezvelit rând pe rând de toate învelișurile, iar acum în fața mea a rămas doar esența. Iar ridurile, durerile de spate și iubirile chinuite de cândva pălesc acum în fața „cetății” noastre.
Observ de la o vreme o goană nebună.
Vreau să dorm „mai repede”, ca să mă trezesc „mai repede”, să lucrez „mai repede” și poate astfel să ajung „mai repede” acolo.
Sunt sfârșituri de zile când abia de mă târăsc.
Atunci mă opresc pentru o clipă și mă uit în zare.
Și-mi văd sufletul.
E acolo. În casa cu geamuri mari, cu poze înrămate și cu trandafiri roșii de august.
Stă cocoțat, nebunul, pe pervaz, ține picior peste picior și-mi zâmbește larg.
Iar eu trăiesc o stare asemeni celei din coșmaruri, când deși alergi cu ultimele forțe, distanța nu se reduce.
Și atunci, tot el, îmi face cu mâna.
Mă cheamă să vin „mai repede”.
Iar eu mă simt tot ca-n vis, când știi că năpasta e la un pas de tine, dar totodată îți dai seama prea bine, că nu e decât un vis.
Atunci zâmbesc.
Și-mi zic: „voi ajunge”. Doar să nu renunț.



Sursa
2013-11-07 23:33:05



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

12:30:00,,Direcții strategice de activitate a bibliotecii în anul – 2026” —» Biblioteca Publică or.Rîşcani
05:17:00JURNAL —» Leo Butnaru
17:40:00Republica Moldova își prezintă sectorul IT în Germania și promovează noi parteneriate tehnologice 🛰️ —» Sandu GRECU
16:58:00Drum deschis spre carieră: UTM și AMALT semnează un parteneriat pe 5 ani pentru studenți 🧑‍🎓 —» Sandu GRECU
10:35:00Cum pot comunitățile utiliza eficient energia și face economii pe timp de iarnă și vară? —» Sandu GRECU
10:20:00Utilizăm energia eficient - soluții de eficiență energetică în gospodărie —» Sandu GRECU
08:13:07Mundus Vini: un vin surpriză ia titlul „Best of show Moldova sparkling” —» Fine Wine
07:09:00DIN POEZIA ITALIANĂ —» Leo Butnaru
17:59:00DIALOG DESPRE ARTA TRADUCERII —» Leo Butnaru
07:32:02Arhitectura unui brand personal sau profesional: între substanță, diferențiere și încredere —» Efrosnatalita’s Blog
06:08:00DIN COSMOGRAME —» Leo Butnaru
21:41:54Industria calului în galop —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
18:50:24Vai sărmana turturică… adăpostită la Purcari! —» Fine Wine
11:55:26Mărțișor, 2026 —» CHIŞINĂU MUZICAL | Blogul Bibliotecii de Arte "Tudor Arghezi"
06:09:00VIN SĂRBĂTORILE —» Leo Butnaru
06:39:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
07:42:00Женское счастье. —» Александр Ищенко - Размышления
06:38:00MINISTERUL... MISTERIULUI —» Leo Butnaru
07:09:00Alone —» Andrei LANGA. Blogul personal
06:15:00REFLECȚII —» Leo Butnaru
17:18:00Calea Lactee —» Andrei LANGA. Blogul personal
07:24:00DIN POEZIA EUROPEI —» Leo Butnaru
12:24:29Bastus si Gerula —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
13:16:00Haină —» Andrei LANGA. Blogul personal
11:57:00Antarctida —» Andrei LANGA. Blogul personal