Doar să nu renunț

941717_447504285335731_1868153633_nN-am pic de liniște. Niciodată.
Nici când toate luminile se sting peste oraș şi e vreme de dormit, de tihnă sau de tras linii.
Atunci sufletul meu zboară înainte.
Deşi n-are nici spre ce şi nici spre cine.
Ar trebui să-l las să se odihnească, dar eu îl chinui ca pe Hristos.
Găsesc motive. Găsesc oameni de care mă ataşez cu o afecţiune greu de dus.
Şi mă supun torturii voluntar, deşi ar fi mult mai simplu să renunţ.
Eu când e vreme de dormit, de tihnă sau de tras linii, răscolesc prin poze şi prin vieţi viitoare.
Încing cuţitul la flacără domoală şi-l învârtesc în rană.
Și-n loc să mă gândesc „la azi” și cel mult „la mâine”, eu mă gândesc la casa noastră cu geamuri mari, cu grădină verde și cu fotografiile tinereții noastre, frumos înrămate.
La băiețelul nostru care-mi pune o mie de întrebări pe minut și tot de-o mie de ori îmi zice:
„da, mama ?! Da, scumpul mamei, e „da” orice pentru tine”.
Mă gândesc la bărbatul meu încărunțit la tâmplă, dar care mi-i mult mai drag acum decât în anii lui glorie. Pentru că timpul l-a dezvelit rând pe rând de toate învelișurile, iar acum în fața mea a rămas doar esența. Iar ridurile, durerile de spate și iubirile chinuite de cândva pălesc acum în fața „cetății” noastre.
Observ de la o vreme o goană nebună.
Vreau să dorm „mai repede”, ca să mă trezesc „mai repede”, să lucrez „mai repede” și poate astfel să ajung „mai repede” acolo.
Sunt sfârșituri de zile când abia de mă târăsc.
Atunci mă opresc pentru o clipă și mă uit în zare.
Și-mi văd sufletul.
E acolo. În casa cu geamuri mari, cu poze înrămate și cu trandafiri roșii de august.
Stă cocoțat, nebunul, pe pervaz, ține picior peste picior și-mi zâmbește larg.
Iar eu trăiesc o stare asemeni celei din coșmaruri, când deși alergi cu ultimele forțe, distanța nu se reduce.
Și atunci, tot el, îmi face cu mâna.
Mă cheamă să vin „mai repede”.
Iar eu mă simt tot ca-n vis, când știi că năpasta e la un pas de tine, dar totodată îți dai seama prea bine, că nu e decât un vis.
Atunci zâmbesc.
Și-mi zic: „voi ajunge”. Doar să nu renunț.



Sursa
2013-11-07 23:33:05



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

10:34:00AVANPREMIERA UNUI INTER-VIU —» Leo Butnaru
10:22:00GÂNDURI LA FINAL DE AN 2025 —» Leo Butnaru
06:32:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
10:45:10Elfrida Koroliova: prin labirintul pasiunilor —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
06:53:00POEME DIN REVISTA TINERILOR —» Leo Butnaru
14:23:00Stix —» Andrei LANGA. Blogul personal
17:12:43Razie cu scandal filmată de Activistul buzoian —» Curaj.TV | Media alternativă
07:01:00JURNALUL CA MEMORIE —» Leo Butnaru
13:53:00Covor —» Andrei LANGA. Blogul personal
13:53:00Covor —» Andrei LANGA. Blogul personal
07:25:10La Steaua care-a Răsărit — poezie, tradiție și lumină de Crăciun la bibliotecă —» BPR Ungheni's Blog
06:58:00DIN ISTORIA AVANGARDISMULUI EUROPEAN —» Leo Butnaru
08:42:00STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
17:04:34În sfârșit, știu ce vreau să mă fac când voi fi mare! —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
11:22:00argivă 2019 —» Leo Butnaru
07:47:00POEZIA FRANCEZĂ —» Leo Butnaru
07:13:00DIN COSMOGRAME —» Leo Butnaru
07:32:00DINTR-O ANTOLOGIE RECENTĂ —» Leo Butnaru
21:49:14Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:24:04Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:21:11Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:06:00EXIST, DECI RĂSPUND —» Leo Butnaru
19:22:06Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:58:07Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:40:00LEOLOGISMELE ȘI TRADUCEREA —» Leo Butnaru