Doar să nu renunț

941717_447504285335731_1868153633_nN-am pic de liniște. Niciodată.
Nici când toate luminile se sting peste oraș şi e vreme de dormit, de tihnă sau de tras linii.
Atunci sufletul meu zboară înainte.
Deşi n-are nici spre ce şi nici spre cine.
Ar trebui să-l las să se odihnească, dar eu îl chinui ca pe Hristos.
Găsesc motive. Găsesc oameni de care mă ataşez cu o afecţiune greu de dus.
Şi mă supun torturii voluntar, deşi ar fi mult mai simplu să renunţ.
Eu când e vreme de dormit, de tihnă sau de tras linii, răscolesc prin poze şi prin vieţi viitoare.
Încing cuţitul la flacără domoală şi-l învârtesc în rană.
Și-n loc să mă gândesc „la azi” și cel mult „la mâine”, eu mă gândesc la casa noastră cu geamuri mari, cu grădină verde și cu fotografiile tinereții noastre, frumos înrămate.
La băiețelul nostru care-mi pune o mie de întrebări pe minut și tot de-o mie de ori îmi zice:
„da, mama ?! Da, scumpul mamei, e „da” orice pentru tine”.
Mă gândesc la bărbatul meu încărunțit la tâmplă, dar care mi-i mult mai drag acum decât în anii lui glorie. Pentru că timpul l-a dezvelit rând pe rând de toate învelișurile, iar acum în fața mea a rămas doar esența. Iar ridurile, durerile de spate și iubirile chinuite de cândva pălesc acum în fața „cetății” noastre.
Observ de la o vreme o goană nebună.
Vreau să dorm „mai repede”, ca să mă trezesc „mai repede”, să lucrez „mai repede” și poate astfel să ajung „mai repede” acolo.
Sunt sfârșituri de zile când abia de mă târăsc.
Atunci mă opresc pentru o clipă și mă uit în zare.
Și-mi văd sufletul.
E acolo. În casa cu geamuri mari, cu poze înrămate și cu trandafiri roșii de august.
Stă cocoțat, nebunul, pe pervaz, ține picior peste picior și-mi zâmbește larg.
Iar eu trăiesc o stare asemeni celei din coșmaruri, când deși alergi cu ultimele forțe, distanța nu se reduce.
Și atunci, tot el, îmi face cu mâna.
Mă cheamă să vin „mai repede”.
Iar eu mă simt tot ca-n vis, când știi că năpasta e la un pas de tine, dar totodată îți dai seama prea bine, că nu e decât un vis.
Atunci zâmbesc.
Și-mi zic: „voi ajunge”. Doar să nu renunț.



Sursa
2013-11-07 23:33:05



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

08:58:24Cătălin Păduraru: „Acum este pasul obligatoriu de ieșire la atac” —» Fine Wine
05:24:54DE LA PORȚILE ROMEI, DIN ROMA —» Leo Butnaru
05:53:47DIN POEZIA LUMII / FRANCEZĂ —» Leo Butnaru
15:46:39Moldovenii vor un stil de viață sănătos. Transportul alternativ poate fi soluția. —» Curaj.TV | Media alternativă
07:51:24DIN REVISTA TINERILOR —» Leo Butnaru
10:35:36DIN FĂCLIA —» Leo Butnaru
08:15:00Gloria K-1, viitor frumos și bani mulți. Bolea: aducem Europa la Chișinău. 100 de mii de dolari în avion 💲💥🥊 —» Sandu GRECU
07:43:00Pictorița Eleonora Romanescu —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
14:15:58DIN REVISTA TINERILOR —» Leo Butnaru
11:35:22Gala premiilor ”Ex Libris” – la bibliotecă —» BPR Ungheni's Blog
10:41:00Istoria unui proiect de hotărâre de Guvern prost intenționat 💧 —» Sandu GRECU
18:12:00din cosmograme —» Leo Butnaru
05:56:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
11:11:00DE BLAJINI —» Leo Butnaru
18:56:00DECENȚĂ ȘI TICĂLOȘIE —» Leo Butnaru
16:43:00GOGOMĂNIA —» Leo Butnaru
17:01:00Teslev, moldoveanul campion european la fotbal. Istorii cu dinozauri. Povești din Imperiu 💥😲🔝 —» Sandu GRECU
09:27:29O dublă lansare de carte la BM „B.P. Hasdeu” —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
05:16:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
09:58:00MS Projects se extinde în Republica Moldova: expertiză regională pentru proiecte logistice complexe 🌠 —» Sandu GRECU
14:50:00Din antologia transfrontalieră, în limba spaniolă ȘI SĂ FIU PRECUM STEAUA INACCESIBILĂ, ÎNALTĂ, STRĂLUCIND ÎN TĂCERE —» Leo Butnaru
05:52:00LACONIC —» Leo Butnaru
10:34:01Iar a doua zi s-o iau de la început… —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
10:29:00Campanie de responsabilitate socială desfășurată de Loteria Națională a Moldovei în preajma sărbătorilor pascale 🌟 —» Sandu GRECU
06:33:00NUMELE CA DESTIN ȘI DEMNITATE —» Leo Butnaru