Doar să nu renunț

941717_447504285335731_1868153633_nN-am pic de liniște. Niciodată.
Nici când toate luminile se sting peste oraș şi e vreme de dormit, de tihnă sau de tras linii.
Atunci sufletul meu zboară înainte.
Deşi n-are nici spre ce şi nici spre cine.
Ar trebui să-l las să se odihnească, dar eu îl chinui ca pe Hristos.
Găsesc motive. Găsesc oameni de care mă ataşez cu o afecţiune greu de dus.
Şi mă supun torturii voluntar, deşi ar fi mult mai simplu să renunţ.
Eu când e vreme de dormit, de tihnă sau de tras linii, răscolesc prin poze şi prin vieţi viitoare.
Încing cuţitul la flacără domoală şi-l învârtesc în rană.
Și-n loc să mă gândesc „la azi” și cel mult „la mâine”, eu mă gândesc la casa noastră cu geamuri mari, cu grădină verde și cu fotografiile tinereții noastre, frumos înrămate.
La băiețelul nostru care-mi pune o mie de întrebări pe minut și tot de-o mie de ori îmi zice:
„da, mama ?! Da, scumpul mamei, e „da” orice pentru tine”.
Mă gândesc la bărbatul meu încărunțit la tâmplă, dar care mi-i mult mai drag acum decât în anii lui glorie. Pentru că timpul l-a dezvelit rând pe rând de toate învelișurile, iar acum în fața mea a rămas doar esența. Iar ridurile, durerile de spate și iubirile chinuite de cândva pălesc acum în fața „cetății” noastre.
Observ de la o vreme o goană nebună.
Vreau să dorm „mai repede”, ca să mă trezesc „mai repede”, să lucrez „mai repede” și poate astfel să ajung „mai repede” acolo.
Sunt sfârșituri de zile când abia de mă târăsc.
Atunci mă opresc pentru o clipă și mă uit în zare.
Și-mi văd sufletul.
E acolo. În casa cu geamuri mari, cu poze înrămate și cu trandafiri roșii de august.
Stă cocoțat, nebunul, pe pervaz, ține picior peste picior și-mi zâmbește larg.
Iar eu trăiesc o stare asemeni celei din coșmaruri, când deși alergi cu ultimele forțe, distanța nu se reduce.
Și atunci, tot el, îmi face cu mâna.
Mă cheamă să vin „mai repede”.
Iar eu mă simt tot ca-n vis, când știi că năpasta e la un pas de tine, dar totodată îți dai seama prea bine, că nu e decât un vis.
Atunci zâmbesc.
Și-mi zic: „voi ajunge”. Doar să nu renunț.



Sursa
2013-11-07 23:33:05



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

07:57:00NINGE —» Leo Butnaru
17:06:35Romstoria: Romii boemieni —» Curaj.TV | Media alternativă
13:33:20Risc de embargo ucrainean la vinurile moldovenești? —» Fine Wine
15:20:00JURNALUL ÎN CONTINUARE... —» Leo Butnaru
19:41:00...de scris —» Mihai Dohot - impresii şi opinii personale
09:05:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
06:51:00Resetări —» Andrei LANGA. Blogul personal
06:51:00Resetări —» Andrei LANGA. Blogul personal
05:57:13DIN COSMOGRAME —» Leo Butnaru
22:40:28La 12 „trecute fix” —» Curaj.TV | Media alternativă
22:40:28La 12 „trecute fix” —» Curaj.TV | Media alternativă
08:14:00DIN REVISTA TINERILOR —» Leo Butnaru
09:01:09Nou: Sauvignon Blanc BIO de la Gogu Winery —» Fine Wine
07:29:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
13:48:09Eugenia Botnaru, actriță de teatru și film —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
07:29:00POETUL DIN SUFLETUL PROZATORULUI —» Leo Butnaru
04:57:00MAMA A TOATE —» Leo Butnaru
13:42:00Casă —» Andrei LANGA. Blogul personal
13:42:00Casă —» Andrei LANGA. Blogul personal
13:16:11Universul pluridimensional al lui Matei Vișniec —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
10:02:32Ultima bancă: Floarea vieții, roluri de gen, childfree și altele (3 epis.) —» Curaj.TV | Media alternativă
15:15:00Plajă —» Andrei LANGA. Blogul personal
15:15:00Plajă —» Andrei LANGA. Blogul personal
17:55:09Mariana Bahnaru: „Emoție în fiecare rol…” —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
12:49:00DESPRE DOUĂ VICTORII. UNA DE LA CHIȘINĂU —» Leo Butnaru