EU ȘI (IN)AMICII MEI POLITICI
Aseară m-am întîlnit la clubul din inima mea cu lordul Filat.
Era nespus de fericit.
Pentru că nu i-am acordat atenția comandată de vreo 3 săptămîni.
Acolo era și tovarășul Streleț.
Fără amanta visurilor sale.
Reale sau doar ireale—asta o poate ști doar el.
Și încă cineva.
“Parte femeiască”, evident.
Cu toate acestea, Streleț era și el nespus de fericit.
În toți se făcuse deja prea tîrziu, cînd și-au dat seama că acolo nu era numai signorul Plahotniuc.
Dînsul dase bir cu fugiții pînă în Belgia.
După ce dase bir cu fugiții din Parlament.
Dar, în ciuda tuturor vînătorilor săi, Plahotniuc era, totuși, nespus de fericit.
Aseară, acolo, în clubul despre care vă spuneam, m-am întîlnit și cu mine însumi.
Mi-am scos ochelarii, m-am privit luLeancă în ochi și, profund nedumerit, m-am întrebat: “De ce???”

Sursa
2013-10-30 07:58:03