…despre aventurile mele la salon

Hair style is the final tip-off whether or not a woman really knows herself.  ~Hubert de Givenchy, Vogue, July 1985

Dear readers,

Nu stiu daca e doar la mine, dar permanent cind ma duc la frizerie fie ca aflu ceva nou, fie ca ascult o poveste de viata, fie ca meditez. Poate se datoreaza faptului ca stai relaxata in scaunul ala in timp ce cineva iti infrumuseteaza/distruge parul, poate pentru ca nu cunosc femei mai birfitoare decit acelea de la frizeria de linga mine, poate pentru ca chiar daca ele nu povestesc ceva, mereu se gaseste o femeie care sa-si povesteasca istoriile intr-un ton suficient de inalt ca sa auda toata incaperea. In orice caz, la frizerie are loc un schimb intens de informatii.

***

Am ascultat cum femeia de linga mine (rusoaica de origine, dar care vorbea romana destul de bine) se plingea ca niste nepoate de-ale ei nu cunosc limba de stat. Ceea ce mi-a placut a fost ca desi avea un accent rusesc puternic, ea zice ca mereu vorbeste romana si ca daca traieste aici asta va vorbi. Vorbea incet, dar inteligent. Zicea ca a incercat sa-si dea nepoatele la lectii de romana si ca le vine greu, dar nu se va opri pina nu vor cunoaste macar cit de cit limba de stat. Genul asta de persoane imi mai redau cit de cit speranta.

***

In timp ce ma coafa, ascultam cintecul asta de Beyonce, Run the world (girls) si m-a pus pe ginduri. Daca ar fi fost asa un cintec cintat de un barbat si versurile au fi fost “Who run the world? Boys!” era sa fi fost considerat misogin si sexist. Pentru ca cinta o femeie despre dominatia fetelor, e incurajator si imputernicitor pentru femei. Really? Eu n-am nevoie de superioritate. Eu n-am nevoie de suprematie asupra rasa masculina. Eu am nevoie de egalitate. Si asta si e feminismul. Egalitate. Daca te uiti din perspectiva e aiurea ca femeile au nevoie de astfel de cintece ca sa se simta bine, procesul asta de “empowerment” trebuie sa aiba loc in alt mod dupa parerea mea.

***

Ieri a fost ziua noilor inceputuri. Mi-am frezat vreo 8-10 cm din par, mi-am facut parul din fata scarit, mi-am taiat unghiile. Sincer, nu regret niciodata cind imi tai parul, pentru ca in primul rind, creste mai sanatos, in al doilea rind arata proaspat si bouncy si in al treilea rind e ceva nou. Cind ma frezez/vopsesc/coafez am senzatia ca incep o etapa noua din viata mea. Si acum asta si e. Parul meu mai scurt imi va prinde bine in vara asta care simt ca va fi plina de aventuri si emotii pozitive. Vreau sa savurez fiecare clipa si simt ca chiar merit. Iunie intreg l-am invatat, jumate’ de an am invatat nebuneste in Germania, deci Iulie si August merit sa fac tot “crazy shit”-ul de care am chef.

Cind si cum v-ati frezat ultima data? Cum sunt experientele voastre la salon?

Lots of Love, Lily