Singuratea-dorinta de liniste sau frica de viata?
Ce este singuratea? Un refugiu? O gaoace pentru cei slabi?Dar defapt singurateat nu este altceva decit o stare a sufletului, nu este decit o dorinta de a te refugia in lumea ta si de a-ti aduna gindurile cite un pic, de a medita tot ce a avut loc intr-o perioada de timp , este o stare de a exista in unele cazuri.
Singurătatea e locuinţa naturală a tuturor gândurilor.este casa unde tu esti stapin pe tine si pe situatie.
Fiece om doreste sa ramina singur macar odata in viata pentru a se gindi, a-si aduna puterile , insa unii abuzeaza din plin singuratatea devenind izolati de societate si asta deja progreseaza intr-o boala.
Unii oameni asa din senin devin deoadata singuri, sunt parasiti , uitati de prieteni de toti cei care cindva ii erau alaturi si cit este de greu cind nu are cine te imbratisa , saruta , mingia , cind nu are cine te asculta , indruma sau sfatui in clipele de grea cumpana . Atunci incepi a aduna ginduri negative , ca toti au uitat de tine , ca nimeni nu te mai iubeste, de aici apare primul gind sapunul si funia , apoi te mai gindesti un pic si apare cel cu venele taiate, dupa o zi doua sau cel putin cieva ore apare gindul cu inecul, si numai ce vezi mergind pe strada un baiat si o fata , cu ochii stinsi , cu sufletul gol, cu gindul undeva departe ......
Unii sustin ca singuri sunt cei care sunt slabi, unii sunt izolati de catre societate din cauza unei boli sau din cauza infatisarii, unii din cauza altor cusururi , si numai ei bietii oameni stiu cit este de trist , cit de tare doare , sa fii izgonit dintr-o lume unde te-ai nascut , unde toti sun veseli.Singurătatea este o gradină în care sufletul se usucă, iar florile care cresc în ea n-au parfum.Singurătatea este refugiul celor care au multe de spus.Singuratea , este dorinta sufletului de a restarta viata, si de a incepe lucrul din nou......
Toate acestea sunt , ringuri-ginduri, bucati din suflet , trecute prin minte , traite in viata...
Voi incheia tot cu urmatoarele cuvinte:
Singurătatea e o gară veche Cu liniile scoase demult. În ea nimeni nu vine, nimeni nu trece. Timpul se plictiseşte aşteptând ceva ce nu se mai întâmplă, apoi se pregăteşte de somn lung. (Dumitru Donescu)
Sursa
2011-07-03 23:11:00