Gunoaiele din viaţă...
Aşa e viaţa asta, cam dea oaia uneori. Alte ori, suprasaturată de momente siropoase.Fără voia noastră însă, de unde oare apar în viaţa noastră nişte oameni, numiţi GUNOI. Sunt oameni care îţi dedică ode şi poezii în faţă, pe la spate însă, îţi fac portretul celui mai greţos om de pe pămînt. Am avut experienţe amare ca tinctura de Validol cînd, aşa numiţii prieteni mai să îmi facă vrăji şi descîntece.Forbesc în sens conotativ.Mi s-au întîmplat cazuri cînd împărtăşeam nişte momente unice, deosebite din viaţa mea, iar după un scurt timp, viaţa îmi oferea aşa nişte scenarii "vesele", încît vizica biliară nu mai avea amar în ea ca să şi-l descarce în mine. Am observat că atunci cînd povestesc din succesele mele anumitor persoane, eşecurile sunt următoarele evenimente care se întîmplă în viaţă. Nu pot să spun dacă cineva a a vut experienţe similare. Tata spunea: Împărtăşeşte bucuriea, pentru a o înmulţi! Sincer, am rîs paranoic.Uneori mă uimesc din tot sufletul, cum nulităţile au noroc.Dacă mă credeţi că sunt invidioasă,atunci faceţi un păcat. Nu pot să fiu invidioasă pe nulităţi, chiar aş plînge pentru ele. Plîng petru că , uneori li se oferă o mînă de ajutor iar ele o muşcă. Am avut aşa cazuri şi am spus: GATA! Îţi place să stai în noroi, treaba ta. Am avut ocazia să comunic mult timp cu persoane alintate, care acţionează fără a se gîndi de două ori. Uneori mă întreb: care este totuşi funcţia capului pentru aceşti oameni?
Sursa
2011-06-18 22:54:00