…cine e sensibiluta si boceste la filme

Dear readers,

Am stat ieri cu teancul de servetele in jurul meu pentru ca mi-am bocit iar sufletul. Pling de la tot genul de chestii: filme, muzica, carti, episoade… Stiu, nu ar trebui s-o fac, dar cel putin stiu ca vulnerabilitatea mea se manifesta asa. Pling mai mult de la asa ceva decit de la timpenii ce se intimpla cu mine, pentru ca atunci imi spun ca tre’ sa fiu tare. Cind e vorba de scripted stuff, zic ca nu tine de mine si pot s-o fac in voie. S-a mai intimplat mama sa mai dea de mine de vreo citeva ori si desi mereu surprinsa ca bocesc, se amuza mereu pe seama mea. Stiu, sunt patetica.

Ieri am privit un film thailandez “A little thing called love” despre o iubire tinara, in care ea devine mai buna, mai desteapta, mai frumoasa ca sa-i capteze atentia lui si desi ea nu stie, el o observa inca de la inceput. Dar apar obstacole si evident se confrunta cu numeroase dificultati. Vi-l recomand din tot sufletul. Poate nu o sa fie atit de melodramatic pentru unii, dar pe mine m-a atins, si cu simplitate, si cu banalitatea situatiei si cu gindul la cit de des se intimpla chestii de genul in viata reala.Eh, cind Allie il intreaba pe Noah de ce nu i-a scris  si el ii spune ca i-a scris 365 de scrisori si o saruta, in the Notebook, sau cind Landon o duce pe Jamie sa fie in doua locuri odata in A Walk to Remember,  sau cind Rose isi imagineaza ca e iar cu Jack in sala de pe barca, in (a noua oara cind privesti) Titanic… Cum sa nu plingi la asa scene?

Filme:

• Legends of the Fall – Nu stiu daca era vorba mai mult ca moare Brad Pitt decit Tristan in sine ca personaj, dar filmul ma face mereu sa pling. Il arata la Acasa de sapte ori pe an si de fiecare data nu am suficienta putere sa schimb canalul.
• Requiem for a dream – Am smiorcait ca un copil mic la filmul asta, pentru prima oara am inteles ce inseamna sa fii dependent de ceva si cum viciile ne distrug viata. In plus, muzica era extrem de tragica.

• My Sister’s Keeper – Film despre o familie in care sora mai mare are cancer si a doua a fost nascuta pentru ca sa-i doneze rinichiul ei. O poveste amara despre sacrificiu, viata si boala.
• Schindler’s List – V-am mai zis de el, e despre holocaust si despre evrei, dar partea marcanta e acest “Schindler” si transformarea lui. In plus e reala istoria, ceea ce te marcheaza si mai mult.
• Casablanca – Casablanca e probabil primul film pe care l-am analizat mai bine ca copil. Tin minte ca nu intelegeam de ce totul trebuie sa fie atit de complicat, de ce nu pot sa cedeze si sa iubeasca. Evident ca nu intelegeam toate dilemele.
• Moulin Rouge – Initial ma gindeam ca nu pling la asa film in o mie de ani, dar imediat ce se incepu filmul cu “The Greatest Thing You’ll Ever Learn Is Just To Love And Be Loved In Return” simteam ca nu e de bine.The Last Song – Multi sunt sceptici pentru ca e Miley Cyrus actrita, dar eu cred ca intra bine in rolul de teenager tipic si mofturos care are de crescut si care in vara respectiva se maturizeaza. Filmul reda bine tot procesul asta.
• Grave of The Fireflies – Un film despre Japonia in perioada la al Doilea Razboi Mondial si aventurile a unui frate si sora. Foarte trist. Stateam cu sor’mea si nu stiam cum s-o linistesc p/u ca eu plingeam mai tare.
• The Girl Who Leapt Through Time – Sincer, nu stiu de ce am plins la filmul asta. Nu e trist. Nu e tear-jearking material. Dar imi parea atit de rau pentru ea. Isi pierde prietenul.
• Finding Neverland – Johnny Depp. Kate Winslet. Copii adorabili. Peter Pan. Be ready to cry.

• Elfen Lied – Cit am plins la sfirsitul serialului asta. Nu vreau sa scriu spoilere pe aici, dar melodia asta “Lilium” si Lucy la sfirsit. Oh god, mai bine nu ma gindesc.
• Taiyou no Uta – E vorba de o fata cu o boala degeneratoare si cum isi gaseste iubirea inainte sa moara. Tipic tear-jerker. Dar in plus, ea cinta, si e frumos. Si povestea e dulce-amaruie.
• Hana Yori Dango – Plingeam atit de des pe parcursul serialului asta japonez, n-aveti idee. Cind se desparteau, cind se impacau, cind se certau, cind se intelegeau, in plus mai era si muzica aia idioata pe fundal…
• Mona Lisa Smile – Cu Julia Roberts. E o profesoara la o scoala de fete in anii ’50 unde are un impact urias asupra studentelor sale. Poate feminista din mine a iesit la suprafata, dar m-a marcat mult ce influenta a putut avea.
• Coffee Prince – Serial korean la care am bocit prima oara cind el a strigat la ea pe la mijlocul serialului. Dupa aia au urmat multe bocituri impreuna cu personajele. Recomand serialul!
• Kimi ni shika kikoenai – Film japonez cu tenta sci-fi, care desi are un ritm incet, reda multe.
• My Amnesia Girl – L-am vizionat tot zilele trecute, dupa ce l-am vazut la Nabiyafly. Nu ma asteptam la sfirsitul ala si am fost foarte dezamagita. =’(

Vroiam sa fac si liste pentru carti si muzica, dar era sa fie prea lung postul, deci o las pe alta data. Plingeti la filme sau sunt eu unica sensibiluta? (btw, am fost numita odata asa dupa ce am plins de la Whiskey Lullaby) Ce filme tearjerking imi recomandati? La care ati plins voi?

Lots of Love, Lily