Ironia solidarităţii la români
Ce să spun? Am fost plecată o vreme din "lumea media, socială şi reală" la un eveniment ce a avut legătură cu ziua copilului. Cum mă ştiţi, prefer seninătatea şi frumuseţea din ochii şi inimile copiilor. De la ei ştii la ce să te aştepţi aproape de fiecare dată.Azi, pornind televizorul, nu mare mi-a fost mirarea să văd 6000 de oameni strânşi pentru a-şi apăra echipa de fotbal favorită. Au găsit mobilizarea şi solidarizarea pentru scopul şi hobby-ul lor comun, pentru dragostea lor de o viaţă...Poli Timişoara.
Toată admiraţia... însă, deoarece după toate vine un ÎNSĂ...este o mare ironie a timpurilor şi a motivaţiei românilor, un gust deosebit de amar în ceea ce mă priveşte.
CUM naiba reuşim să ne adunăm atât de repede şi atât de mulţi pentru un scop minor, iar când e vorba despre viaţa noastră de zi cu zi, de siguranţa noastră, de viitorul copiilor noştri, de salarii, de pensii, de părinţii noştri şi viaţa lor mizerabilă şi plină de umilinţe, de legi proaste şi foarte proaste, de sănătate, şomaj, educaţie...nu avem capacitatea de a ne aduna nici cât pentru un miting de suporteri???
CUM???!
Ajung la concluzia că trăim într-o ţară în care ignoranţa nu există doar la nivel de instituţie a statului ci şi la nivel de cetăţean. Mai ales de cetăţean!
Ne interesează mai mult bâlciurile de doi bani din viaţa persoanlă ale Zăvorancăi, ale lui Irinel, de retrogradarea unei echipe şi Dumnezeu mai ştie ce astfel de banalităţii decât de direcţia greşită în care ne îndreptăm şi de viaţa aproape sufocantă şi umilitoare pe care o avem.
Ne trezim zi de zi cu gândul că putem rămâne şomeri, că inflaţia ne va face viaţa un coşmar, că salariile ne vor fi tăiate fără nici un motiv anume sau cu unul superficial, că nu avem cu ce ne plăti ratele, chiriile, utilităţile, că nu mai avem spitale şi cadre medicale, că nu mai avem o educaţie de bun simţ pentru copii noştri, că deţinuţii sunt mai bine întreţinuţi decât cei mici, căajungem să ne fie teamă să mai umblăm pe străzi din cauza infracţionalităţii crescute, că ... etc, etc şi, noi ce facem???
Ştiţi ce? Ne merităm pe deplim ceea ce ni se dă. Eu nu-mi doresc altceva decât să ne adâncim atât de mult în rahatul acesta politic, social, financiar încât să nu mai putem nici respira de el. Poate atunci, în ultimul ceas, când ne-om vedea "moartea naţională şi socială" cu ochii realităţii, vom realiza cât de legume şi stupizi suntem şi vom învăţa cultul respectului de sine şi cel naţional. Vom ştii să facem alegeri bune pe termen lung şi vom ştii să penalizăm prin acţiuni şi atitudine tot ceea ce este rău sau se doreşte a fi!
Nu pot să spun decât...felicitări suporterilor timişoreni şi înghite naţiune cât te ţine plămânii şi stomacul!
Sursa
2011-06-02 15:37:00