Metamorfoza


Rîuleţe subţiri de durere roşietică se prelingeau pe degetele firave căzînd picătură după picătură pe pămînt. Imbraţişînd pietrele netede de parcă ar fi amanţi, rîuleţele purpurii se transformau într-o gaură diformă ce a înghiţit în scurt timp pămîntul de sub ea. Cu un zîmbet triumfător păşi în propria durere. Glezna îi fusese repede înghiţită de nisipul roşietic, mişcător al găurii. Se lasă trasă înăuntru cu o graţie de pisică leneşă. Se lăsă cuprinsă şi mîngîiată de fiecare fir de nisip, simţindu-le marginile enervante. Ridică mîinile în sus pentru a-şi lua rămas bun de la vînt, unicul prieten în acea lume. Adiere de vînt rupse un rîuleţ subţire de pe mîinele ei şi îl luă cu sine. O panglică roşie purtată de vînt. Ultim rămas bun. Nisipul o înghiţi. Linişte. Undeva în adîncul ei începu să pulseze o nelinişte. Nu era pulsul inimei ei. Ştia, aceea demult deja nu putea să bată în ritmul vieţii. Acest nou puls era doar o aluzie la existenaţă. Dar o facu să-şi piardă din liniştea obişnuită. Era încarcerată în propria alegere şi devorată în acelaşi timp de acest nou puls. Corpul întreg îi devinise pulsaţie. Simţea cum incepuse sa-i i se deformeze pielea, gata să se rupă în orice moment. Lumina fierbinte înlocui sîngele, purificînd-o. Izbucnea. Şi într.un moment totul dispăru. Pulsul, lumina, ea. Era şi nu era. O uşoară senzaţie de amorţire în membre. Linişte. Fulgerător simţi iar că este. Era acoperită de materie densă cu miros puternic de răşină. Dar se simţea în atîta siguranţă. Se simţea copil în mîinile iubitoare a mamei. Aţipi. Se pierduse în liniştea unui vis, în care ea murise pentru a reînvia. Se trezi pentru că simţi. Deja e timpul. O forţă-zeu o împingea. Simţea cum coboară tot mai jos şi mai jos. Acum sigur că nu se va mai întoarce. Căzu. De fapt, pe neaşteptate se simţi plutind. Pupa în care se simţise în siguranţă ceva timp începu să se desfacă. De frică încercă să ţină cu mîinile ceea ce rămăsese. Dar. Aripile ce le avea nu erau apte să refacă gratiile închisorii. Aripi cu rîuleţe roşii...de viaţă. Îşi luă avînt şi...Alături pluti o panglică purpurie şi dispăru în lumina răsăritului.

Sursa
2010-10-08 11:08:08



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

12:15:07Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:44:00STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
19:39:34Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:14:24Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:05:01Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
09:48:41Moldova, în Top 10 la Effervescents du Monde cu trei vinuri spumante —» Fine Wine
06:59:00CINE AU FOST RUTIERII? —» Leo Butnaru
17:55:27Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
09:57:18Purcari Maluri de Prut, ediție specială —» Fine Wine
17:28:26Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
05:23:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
21:06:43Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:34:35Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:12:58Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
05:56:00DESPRE AVANGARDA UCRAINEANĂ —» Leo Butnaru
23:11:49Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:39:39Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
06:24:00DIN POEZIA ARMEANĂ —» Leo Butnaru
16:45:21Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
13:12:36Creația lui Ștefan Neaga în viziunea contemporanilor —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
05:45:00OPINIE —» Leo Butnaru
19:46:27Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:12:13Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
11:16:57Nou: Castel Mimi 9 Muses Viorica brut —» Fine Wine
20:48:18Fără Titlu —» Путепроводные Заметки