Date statistice privind avortul în Europa

Se aproprie ziua de 1 iunie, sau “Sărbătoarea copiilor”. La sigur că vor avea loc diferite festivităţi, petreceri, show-uri, prin care se va încerca să se dovedească că copiiilor li se atrage o mare importanţă în societate. Într-adevăr, există oraganizaţii de genul UNICEF, programe sociale care se preocupă de starea socială a copiilor. Şi spre deosebire de trecut, rata mortalităţii înfantile sau a cazurilor de sărăcie în rîndul copiilor a scăzut. 

      Dar, mai mult ca sigur, nu se va atrage atenţie la un aspect social foarte josnic, care se manifestă tot mai puternic în societate – avortul. Liniştea se va păstra, la fel ca în ceilalţi ani. Se vor face lucruri frumoase doar pentru copii care au avut şansa să scape de avort, în timp ce despre cei care au avut neşansa de a fi “o naştere nedorită”, rar se va pomeni.

       Avortul constituie un fenomen social foarte “la modă” în ziua de azi. Odată cu afirmarea revoluţiei sexuale din anii ’60 ai secolului trecut, societatea şi-a schimbat complet atitudinea faţă de avort. Dacă pînă atunci , era un păcat contra moralei şi contra lui Dumnezeu ca să ucizi un copil prin avort, cu timpul, pentru majoritatea femeilor carieriste şi “emanicpate” aceasta a devenit “un drept de a alege”. Categoriile de femei care recurg cel mai des la un avort sunt: carieristele, cele care trăiesc în concubinaj, femeile care şi-au început viaţa sexuală cu mult înainte de 18 ani. Cel mai dureros este că majoritatea femeilor care fac un avort provin din familii destul de bogate, pe cînd femeile care duc un trai mai decent preferă să nască decît să facă acest păcat.

      Cred că nu mai încape loc de îndoială: avortul este un păcat contra moralei, contra eticii, contra neamului din care te tragi. Avortul este o crimă, una strigătoare la cer. Practic nici un animal nu recurge la aşa o decizie, şi doar noi, oameni, cei care ne considerăm inteligenţi, raţionali şi afectivi ne putem ucide cu o asemenea bestialitate copiii.

      Voi publica cîteva date statictice despre avort, făcute publice de Institutul pentru politici familiale din Madrid (o organizaţie independentă, apropo). Datele sunt pentru anul 2008, şi sunt disponibile în formă completă aici:   http://www.ipfe.org/documentos/LAvortement_en_Europe_et_en_Espagne_2010_Rapport.pdf

Am tradus din franceză unele date, mai sugestive, care demonstrază impactul extrem de distrugător pe care avortul îl are pentru o societate.

*  2.863.649 de avorturi înregistrate în Europa în anul 2008 (cifre oficiale). Asta înseamnă 7.846 de avorturi pe zi, sau 327 de avorturi pe oră. Adică, la fiecare 11 secunde, un copil este ucis în Europa, prin avort.

*  În UE, la fiecare 26 de secunde are loc un avort. Din totalul avorturilor în Europa, 42% au loc în ţările UE, pe cînd restul – 58% în ţările din afara UE.

*  Pe parcursul ultimilor 15 ani (1994-2008), ţările Europei de 27, au pierdut prin avort peste 20 de milioane de copii.

*  România este “campioană” la acest capitol – între 1994 şi 2008 în această ţară au avut loc 4.056.000 avorturi, ceea ce întrece cu mult ţări cu “tradiţii”, precum Franţa, Anglia sau Germania.

* Numărul avorturilor (oficiale) din Europa în 2008 corespunde cu suma populaţiei următoarelor ţări: Estonia, Cipru, Luxemburg şi Malta.

*  Cele peste 1.200.000 de avorturi înregistrate oficial în UE în 2008 corespund cu deficitul demografic al celor 27 de state ale UE.

*  Numărul de avorturi înregistrate timp de doar 12 zile în UE este superior numărului de decese cauzate de accidentele rutiete timp de un an întreg.

*  Între anii 1994-2008, în Europa, oficial, au avut loc 20 de milioane de avorturi, cifră egală cu numărul de locuitori al următoarelor ţări: Danemarca, Irlanda, Slovenia, Estonia, Lituania, Letonia, Malta, Luxembourg şi Cipru.

*  Ţările UE, în care avorturile sunt permise fără restricţii sunt: Estonia, Letonia, Lituania, România, Danemarca, Slovenia, Austria, Portugalia, Bulgaria, Grecia, Suedia. Restul statelor UE, deşi sunt un pic mai severe în această privinţă, au de asemenea o politică socială care în esenţă, încurajează avorturile.

Va urma.

Voi continua în acest articol publicarea datelor statistice ale IPF din Madrid, cu privire la practica avortului în Europa. Ţin să menţionez încă o dată, că datele sunt oficiale, şi există o mare posibilitatea ca numărul copiilor ucişi prin avort să fie de cîteva ori mai mare. Totuşi, merită să le cunoştem macăr pe cele oficiale.

* Din 1982 şi pînă în 2008, natalitatea în ţările UE, în ciuda creşterii nesemnificative a populaţiei, a înregistrat o scădere de 12,5%. Una dintre cauzele majore ale acestei tendinţe o constituie avortul.

*  În UE populaţia cu vîrsta de peste 65 de ani numără circa 85 milioane de oameni, în în timp ce numărul copiilor sub 14 ani atinge 78,5 de milioane, ceea ce reprezintă o proporţie alarmantă pentru viitor. Dacă în 1990, 19,5% din populaţie o reprezentau copiii de sub 14 ani, astăzi aceştia nu mai reprezintă decît 15% – ceea ce constituie o scădere uluitoare. Cauza principală – avortul.

*  Aproximativ 14% din numărul avorturilor înregistrate în 2008, au fost efectuate de femei sub 20 de ani. Cele mai active ţări la acest capitol sunt: Marea Britanie – 46.897 avorturi; Franţa – 31.779; Spania – 14.939; România - 14.326 şi Germania – 13.775.

*  În ţările UE, circa un caz de graviditate din cinci (18,3%)  se termină prin avort. Adică din cele 6.591.836 de femei gravide, 1.207.000 au recurs la avort.

*  Ţările în care au loc un număr relativ mic de avorturi sunt: Slovenia – 4.946; Portugalia – 4.325; Polonia – 506; Luxemburg – 147.

*  Spania reprezintă un exemplu trist la acest capitol. Între anii 1998-2008, în Spania a avut loc o creştere de 115% a avorturilor, adică o creştere de 61.000 avorturi pe an.

*  Din ţările UE de 15, doar în Germania, Italia, Danemarca şi Finlanda se înregistrează o scădere a numărului de avorturi, pe cînd în restul ţărilor – acest număr continuă să crească.

*  Dacă în anul1985, în Spania s-au înregistrat doar 9 avorturi, în 2008 s-a ajuns la un număr de 115.912 avorturi.

*  Dacă în 1990, în Spania doar 8% din gravidităţi se terminau prin avort, astăzi 18,24% din gravidităţi este întreruptă de avort.

Concluziile IPF:
*  Avortul a devenit practic cea mai importantă cauză a mortalităţii în Europa.

*  Politicile familiale promovate de autorităţi eşuează. Iată de ce este nevoie de soluţii noi şi ferme.

*  Ar trebui ca autorităţile să-şi schimbe politicile sociale, mai ales în ce priveşte alocaţiile pentru femeile însărcinate, sau care deja au născut.

*  Trebuie de pus în practică o politică de informare a societăţii cu privire la efectele negative ale avortului pentru societate.

*  Protejarea dreptului copilui în perioada sa prenatală.

      Prin urmare, atît în întreaga Europă, cît şi în R.Molodva, avortul constituie un fenomen social distructiv, şi chiar reprezintă principala cauză a mortalităţii. Probabil că practicarea avortului aduce venituri fabuloase clinicelor specializate, iată de ce, acest păcat este tolerat de autorităţile corupte. Din fericire, există şi unele asociaţii independente care afirmă valorile familiei tradiţionale şi luptă contra avortului, dar aceasta cere şi implicarea noastră, a tuturor.

Sursa: http://stefanbolocan.wordpress.com/2010/05/28/stop-avorturilor/