Cimitir de felinare

Un strigăt devastator de adâncimi oceanice, scrâșnet de țevi ce urlă pustii… Era vântul tăindu-se în clădirile metalice ce ancorau ruginite, mărețe și triste, în cerul sur.

Privit de sus, de la înălțimea ce n-a mai fost demult sfințită de zborul vreo unei păsări în libertatea aripilor sale, orașul diseca în străzi ce se tăiau perpendicular la distanțe orbitor de geometrice, supărând ochiul prin austeritatea și sărăcia liniilor, a formelor. felinare oarbe se înălțau deasupra străzilor ce arătau ca niște stigmate pe pielea sură a orașului, atârnând în rânduri ordonate de cruci gigantice, ce-și răsfirau brațele lungi și subțiri de la unul la altul, ținându-se strâns, ca și cum prăbușirea unuia ar târî după dânsul, în abisul negru, întregul șir de sperietori de suflete.

Orașul sângera, chiar din inima sa, prin vene și artere unidirecționale, pornind spre periferiile sărace, scurgând smog  în cartierele pustii, în care se înălțau blocuri de beton și metal, spintecând norii, blocuri cu geamuri mioape, sparte, prin care poți mirosi goliciunea apartamentelor.

Undeva, uneori, vântul se mai zbate să aducă aminte  câte un foșnet uman, mimând existența cuiva, răsfoind o carte uitată, deschisă pe vreo masă de birou, ridicându-i cristalele de praf acumulate de ani peste ea.

Tot  vântul, undeva, cândva, mai scoate câte un colș de perdea ruptă, putrezită de ploi acide din alte vremuri, acum fluturând în bătaia vântului…

În bătaia aceluiași vânt ce fugărește prin aer, de parcă ar eșua în încercări disperate de a compensa lipsa oricărei vietăți posibile pe această  lume demult uitată, încercând a se juca cu vreo hârtie ce a supraviețuit calomniile precedente și amprenta – trista amprentă – ce o poartă, ca pe o cicatrice mereu vie, orice obiect din acest oraș pustiu.

Și iarăși un strigăt disperat, ce-și urcă fiori reci pe spate. E strigătul metalic al unui scrânciob ce odată, trebuia să  zboare în sus și-n jos,  un copil cu clinchet curat de clopoțel în glas. Dar acum el n-are decât să taie, încet și scrâșnind a rugină, aerul de gheață…