“doctrina” naşterilor

Astăzi aș vrea să fac cu voi o scurtă călătorie prin cartea Genezei și să privim, cu ocazia sărbătorii nașterii Domnului Hristos, la câteva nașteri și ce mesaj au adus acestea cu ele.

Recitind câteva capitole din Geneza, mi-a atras atenția un lucru în mod special și anume: oamenii au trăit ceva deosebit atunci când au avut copii. Acum înțeleg un alt motiv pentru care diavolul împiedică nașterile.

Când Eva îl naște pe cel care urma să fie primul criminal declară și recunoaște ajutorul Domnului în această naștere. Ea vede că copilul vine cu ajutorul și de la Dumnezeu.

Scriptura ne spune că la nașterea copiilor ei, Eva și-a adus aminte de Dumnezeu. De ce la naștere? Poate pentru că acolo experimenta blestemul voi  mări foarte mult  suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii. (Geneza 3:16)

Eva a rămas însărcinată și a născut pe Cain. Și a zis: Am căpătat un om cu ajutorul Domnului (Geneza 4:1)

Eva nu este o femeie descurajată și lamentată cu toate că nu i-a fost deloc ușor să treacă peste pierderea și modul în care și-a pierdut al doilea fiu.

Ea pune numele celui de-al treilea fiu al ei după ce iarăși recunoaște că acesta vine direct prin hotărârea și planul suveran al lui Dumnezeu.

Adam s-a împreunat iarăși cu nevastă-sa; ea a născut un fiu, și i-a pus numele Set; căci, a zis ea, Dumnezeu mi-a dat o altă sămânță în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain (Geneza 4:25)

Ce a avut special Enos acesta de atunci oamenii au început să cheme Numele Domnului? Nu știu. De ce și-au adus oamenii tocmai atunci aminte de Dumnezeu și au chemat numele Lui? De ce la nașterea lui Enos?

Lui Set i s-a născut și lui un fiu, și i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului (Geneza 4:26)

Nașterea lui Metusala a fost un punct crucial în viața lui Enoh când acesta a început să umble cu Dumnezeu născând fii și fiice. 300 de ani de umblare cu Dumnezeu declanșată de nașterea unui copil.

După nașterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu 300 de ani; și a născut fii și fiice (Geneza 5:22)

Lameh își aduce aminte la nașterea lui Noe că Dumnezeu a blestemat pământul și că el trebuie să-l lucreze totuși. Lameh primește acest copil ca un dar, o mângâiere, un har din partea lui Dumnezeu.

Lameh nu-și vede pruncul ca o pacoste și un blestem venit de la Dumnezeu. Nu îl vede ca o problemă – încă o burtă de umplut, încă un om pe urmele căruia trebuie să stai, încă unul care trebuie educat, încă unul care trebuie îngrijit ci el spune despre Noe că este mângâierea lui Dumnezeu pentru ei.

Lameh a născut un fiu. El i-a pus numele Noe, zicând: Acesta ne va mâgâia pentru osteneala și truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ pe care l-a blestemat Domnul (Geneza 5:29)

Concluzii:

1. Oamenii și-au adus aminte într-un mod ciudat de Dumnezeu, tocmai la nașterea fiilor lor.

2. Oamenii au început să cheme și să umble cu Dumnezeu la nașterea fiilor lor.

3. Oamenii au primit copii ca o mângâiere a lui Dumnezeu în mijlocul blestemului de pe pământ.