Love is a game?
Nu am obiceiul să mă îndrăgostesc. De fapt chiar si cînd o fac e o atracție temporară, mai mult fizică - care trist nu ține decît cîteva zile.
Jocul ăsta al "pețirii " e mai interesant atunci cînd vezi că persoana in cauză pare sa nu-ți raspundă, și faci tot posibilul sa iasă cum vrei tu.
Cînd am norocul, ghinionul să se intîmple asta, plec plictisit din calea bufonului cu săgețile în formă inimioară, savurînd cu plăcere urmele sîngerînde din pielea trupului meu. Am grijă sa stau adăpostit, cu toate astea ma găsește de fiecare dată...
Nu sunt expert in dragoste, nici nu pretind. Nu umblu cu carnețelul plin de trofee dupa mine, gata să mai adaug pe cineva la lista mea. Nu sunt un chinuitor de suflete - sufletele ma chinuie pe mine. Nu sunt un singuratic , urăsc solitarii si tot ce ține de ei.
Pină la urmă am impresia că dragostea asta e mai mult o necesitate decit o dorintă. Nu te indrăgostești la comandă. Cînd lovește ai două alterative: Fie te ascunzi, Fi lovești înapoi. La virsta noastră dragostea adevarată nu exista, iar cei care cred ca a dat norocul peste ei - faceți un duș rece. Majoritatea tinerilor au parte de dragostea "just for fun" - doar pentru a se mai distra și a mai ieși din anonimat.
Articolul ăsta nu e un strigăt de disperare. Îmi pare rău pentru cei care l-au perceput astfel...
P.S E mult mai greu decît am crezut, să scrii cu diacritice .
Sursa
2010-01-06 16:31:52