Vagabondaj spiritual

Există o mișcare care ia amploare tot mai mult în mediul evanghelic românesc, un suflu străin care circulă cu repeziciune în special printre tineri și adierea acestei mișcări e subtilă și înșelătoare.

Duhul acesta străin despre care vă spun incită caprele neconvertite și influențează chiar turma lui Hristos la colindat pe dealuri și coline străine de pășunile bogate prin mijlocul cărora curg izvoarele vii ale Domnului.

Noi le numim întâlniri de tineret la care nu au voie să participe babacii (care sunt trecuți săracii) și la care nu se permite deschiderea subiectelor ca: păcat, disciplină, mustrare, ascultare, supunere; În cazul în care o faci vei fi confruntat, de către un nichelat, cu prost-interpretata replică și expresie ”nu judeca”.

Am ajuns să trăim momente când a pleca din biserică oriunde vrei tu în altă parte, nu mai constituie o problemă și nici măcar un lucru care să bată la ochi sau care să stârnească întrebări, ba chiar a devenit o rutină. Biserica nu trebuie să le țină neapărat evidența, avem o biserică democrată.

Se aude, cel puțin odată pe lună, că un mare popular predicator organizează câte o întâlnire frauduloasă de întinare a tinerilor care merg buluc să-l asculte. Aceste întâlniri spirtuale ilegale sunt în general conduse de oameni care nu s-au întâlnit niciodată în viața lor cu termenul autoritate și definiția lui.

Eu recunosc că există un duh care conduce aceste întâlniri, dar nu este Duhul Sfânt atâta timp cât una dintre lucrările principale ale lui este să convingă lumea de păcat iar în aceste întâlniri nu se obișnuiește asta.

Recunosc deasemeni că există o prezență și o stare mistică precipitată dar cu siguranță nu este prezența lui Hristos în biserică atâta timp cât aceste întâlniri sunt organizare fără nici un fel de înțelegere a autorității părinților și a bisericilor locale. Acesta este vagabondaj.

Astfel, câte doi sau trei adunați în cârdășie pentru a simula o închinare către un dumnezeu fals creat de minți omenești,  exercită timp de aproximativ o oră un tip de practică spirituală, prin cântări și rugăciuni superstițioase, care au rolul de a tăvăli sala într-un fel convulsie orgasmică.

Este nevoie să precizez că există o diferență între influența Duhului Sfânt și influența tipului de muzică provocator de stări orgasmice și extatice folosite în cluburi de noapte în care se permit practici sodomite.

Tineri neexperimentați, cu lideri fără autoritate, ascultă un mesaj postmodern împopoțonat, fac cunoștință cu pițipoance și frumoaste, practică o închinare pe care părinții noștri nu au putut visa-o și își târăsc sufletele spre groapă fără ca nimănui să-i pese.