Povestea porcului sau cum Irina a ajuns să poarte cercei
Nu, eu nu pot să nu scriu despre asta..azi am atîtea motive să-mi amintesc cum le-am făcut, cît am plîns, cît de mutilate mi-au fost urechile..dar pe urechile mele vă spun că merită! Merită să-ţi găureşti urechile! :)E o bucurie specială, poate una efemeră, supeficială şi feminină...dar e suficientă pentru a fi fericită o zi! O întreagă zi! (De asta eu am foarte multe perechi de cercei :))
Postul se dedică Alinei Cazachevici, care se obligă să-şi găurească urechile pînă ajung eu acasă!
Povestea urechilor mele
Eram mică. Cît să fi avut? Vreo 11? Da, cam aşa. Părinţii mei mi-au dăruit cercei de aur şi eu urmam să dau dovadă de un act de vitejie...da, exact - să-mi fac găuri. Mama m-a luat la dînsa la serviciu căci acolo era o doamnă care se pricepea la treaba asta.
M-a pus frumuşel pe taburet doamna. Mi-a frecat urechile vreo 15 minute cu sare. A văzut că nu amurt, cum ar fi trebuit de fapt, şi a trecut la treabă...oi răbda eu cumva..s-a gîndit ea pe semne. A scos o seringă obişnuită de 10 ml, i-a scos acul şi ŢAC în ureche! ŢAC - în cealaltă! Nu, asta nu doare..cam ca o injecţie obişnuită, răbdabil.
Eu nu ştiu ce gîndea ea atunci, dar eu acum mă gîndesc că e imposibil să faci o gaură de cercel cu un ac de seringă de 10 ml.
Bagă femeia cercelul, dar de unde..că nu se bagă, e prea mare cercelul. Atunci femeia ia vitejeşte acul şi-l roteşte în mişcări de moară, să mărească gaura adică. Vă imaginaţi cred că chipul meu brăzdat de lacrimi...şi urechile ţîşnind sînge. Scîncetele mele au chemat şi alte doamne care erau prin apropiere. În jurul meu vreo 3 femei, toate pricepute, au hotărît să ia o seringă mai mare, cea mai mare posibilă...cam ca aceea din Kavkazkaia Pleniţa.
Uuu..numai priveliştea acului mă tulbura, da să ţi-l mai imaginezi în ureche...de durere, frică, panică..mă deconectasem oleacă.
Cînd îmi revenisem, acul deja era împlîntat în ureche...gaura sigur se mărise, dar încă nu era suficientă pentru dolofanul meu cercel...aşa că un pic de twist urmase.
Ultima arma era însuşi cercelul pe care-l împingeau din răsputeri 5 femei în jurul meu. Una mă lua cu vorbuliţa, alta îmi spunea cît de frumoasă urmează să fiu (eee, mi se punea rău pe inimă frumuseţea ceea), alta umbla cu tifonul şi-mi ştergea sîngele de pe faţă şi gît..şi altele 2 băgau cerceii în găuri.
Ce să-i faci dacă aveau codiţa groasă şi tocită..au intrat foarte greu.
Cred că într-un sfîrşit mi-au amorţit urechile...de durere numai că. DAR eram CU CERCEI!
Cu două găuri în care îmi părea că-mi încape şi piciorul, dar aveam şi cerceii acolo! După miile de complimente şi încurajări ca sunt nemaipomenit de frumoasă, după ce mi s-au zvîntat brazdele de pe obraji şi urechile nu mai păreau aburinde...m-au dus la mama în cabinet.
Şi aşa s-a făcut Irina cu cercei. Aşa că, Alinuş, te încurajez şi pe tine să fii vitează şi frumoasă! :)
P.S. Ultima mea achiziţie. :)
Sursa
2009-12-07 01:09:22