Sa presupunem ca sunt publicatii de proasta calitate. De acord. Dintr-o clasa de elevi, la finisarea anului scolar, cineva termina anul de studii cu note mai mari si primeste diploma, altii se multumesc cu o nota de trece, unul sau doi elevi ar putea primi diploma de elev emerit al institutiei sau medalie de aur (pe vremuri se dadeau ele), altii pot primi doar diplome de mentiune. Fiecare va fi apreciat dupa efortul depus pe tot parcursul anului de studii.
O institutie poate sa aiba o politica educationala proasta, iar ca manager un director sau un sef de studii insuficient de competent. In cazul dat, institutia va trece printr-o perioada de criza si daca nu vor fi luate masurile potrivite fortuna ii va juca neaparat festa. Unicul lucru care ramane de neexplicat este acela cum, totusi, un elev ajunge sa capete niste cunostinte si sa devina cineva in viata, o personalitate deosebita, daca scoala la care si-a facut studiile era cum am presupus ?
Deci daca un numar de elevi dintr-o institutie au excelat cumva la o disciplina de studiu, ar fi gresit de spus ca institutia este retardata in totalitate. Daca am nega adevarul acestei concluzii am recunoaste ca intemeiata si adevarata prejudecata ca scoala, liceul sau ce-o mai fi acolo, pregateste doar elevi, pe viitor cadre, de proasta calitate.
Cazul este echivalent cu modul in care este privita presa noastra. Sa zicem ca cotidianul x care ii apartine lui y e afiliat partidului politic z si deci e de proasta calitate. Asa zicem noi odata ce-i afiliat politic, dar se da rotund si independent musai ca e de mare valoare. Si nu intamplator afirmam acest lucru. Consumatorul de informatie vrea sa primeasca stirea asa cum este ea, obiectiv, fara aprecierea subiectiva a editorialului. Omul de rand vrea sa cunoasca faptele concrete : in ziua aceea, dupa ora mesei, in locul dat, sau intalnit a, b, c, au discutat despre subiectul cutare, au luat decizia respectiva sau si-au programat o alta intalnire, se citeaza ce-a spus a, ce-a spus b, ce-a spus c, si se reda atmosfera in care a decurs intalnirea sau felul in care s-a finalizat.
Foarte bine, si eu vreau sa se scrie astfel in presa noastra. Doar ca lucrurile nu se intampla asa cum vreau eu sau cum vrea vecinu de sus sau altcineva care se crede atat de important incat sa-i poata influenta pe altii sa-si schimbe felul in care actioneaza.
Un cititor de presa isi va alege un cotidian care crede ca spune adevar si astfel isi va forma opinia proprie despre viata sociala, culturala, politica si economica din cetate. Altul va citi de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga formandu-si aceeasi opinie. Ambii vor fi de parere ca presa locala e proasta si eu iar nu pricep : cum s-a ajuns la o asemenea concluzie ?
Pai, frate/sora, eu am citit si ziarul x care-i liberal, si pe y care-i afiliat politic de stanga, si pe z care-i privat si se mentine doar din reclama, si in fiecare ziar am gasit cate un articol-doua care, din cate cunosc, parca ar fi respectat si deontologia jurnalistului si etica publicatiei si intregul protocol de reguli tehnice pe care pana si ultimul scrib cand ajunge in mass media trebuie sa le respecte.
Prin urmare, chiar ma baga in depresie de toamna tarzie afirmatia pe care o aud la fiecare colt de strada ca presa noastra independenta e de proasta calitate. Poate problema nu e doar in presa, ci si in sfera politica ? Ia sa vedem cate partide avem noi prin guvern si in afara lui. Cum au ajuns ele la guvernare si cine le-a adus ? De ce cumpara omul de rand ziarul care stie suta la suta ca ii face campanie electorala partidului cutare ?
Haideti sa terminam prostia asta (mitul) cu presa proasta. E proasta fiindca ne place noua sa-i aducem venit cand cumparam ziarul de la chiosc. Nu zic, s-ar putea scrie si mai bine. Eu cred arzator in generatia mea si am de gand pe viitor sa-mi aduc aportul. Dar sa nu exageram lucrurile, ca chiar ma scoate din pepeni.
Cam atat. S-aveti parte de o zi frumoasa si senina.
