de obicei, atunci cand ii facem celuilalt o declaratie de dragoste ne place sa-i cerem - in schimb - acelasi lucru. ne comportam de parca am cere pur si simplu nota deplata intr-un local dupa ce am consumat excesiv alcool.
asteptam, deasemenea, ca declaratia de dragoste a celuilalt sa vina ca o marturisire ceva m intima si nu ca o banalitate spusa aiurea. dar bubanoara in spatele asteptarilor noastre se ascund niste pretentii pe care le inaintam mutual partenerului, din cauza carora, in anumite cazuri, este anihilat complet evenimentul asteptat.
acesta este locul obscur care ar trebui evitat: din moment ce avem niste asteptari pe care le dam pe fata suntem perceptuti ca obiect care poate fi "manipulat" [termen de jargon] de catre celalalt. nu ne m dorim dorinta proprie, ci ne dorim dorinta celuilalt - ne dorim ca el sa spuna ceva sau sa reproduca un gest anume pe care initial l-am imaginat in fanteziile noastre libidinale, iar m apoi l-am proiectat intr-o situatie reala imaginata.
exista o doza de narcisism in atitudinea subiectului manifestata in asemenea momente: dorinta ca acelalalt sa-l/s-o atinga si/sau sa-i vorbeasca intr-un anumit mod. imaginatia subiectului proiecteaza scene imaginate atat asupra propriului sau corp [pe care-l plaseaza intr-o situatie reala imaginata] si asupra propriei sale persoane [asupra careia se rasfrange pozitiv sau negativ asa-numitul efect pygmalion], cat si asupra corpului si persoanei partenerului sau.
cand subiectul proiecteaza intr-o situatie reala imaginata o scena din timpul actului sexual - la randu-i imaginata - atentia lui/ei e focalizata asupra corpului sau propriu si nu asupra corpului partenerului. or, daca ar fi invers subiectul s-ar fi multumit sa-si imagineze scene de sex in care el/ea nu participa deloc sau e prezent in postura unui voyeur-ist care se masturbeaza ori pur si simplu priveste cum celalalt se cupleaza cu altcineva.
