Gasiti mai jos o scrisoare trimisa la redactia ziarului AiF din partea unui cetatean al CCCP, publicata in № 32, anul 1988. Atasez, dupa cum se cuvine, imaginea si traducerea acesteia :
Tatal meu, Beleaev Alexandru Nicolaevici, a fost represat in februarie 1942, imediat dupa finisarea cursului accelerat de locotenent, si 10 ani i-a petrecut in lagarele de concentrare. Impreuna cu tata a fost condamnat intregul corp de cormanda al unitatii. A supravietuit doar el. Din povestirile lui noi, copiii, am aflat ca porturile Nahodca si Vanino din orientul indepartat, magistrala feroviara Abakan – Taiset (cunoscuta si sub denumirea de "trasa curajului"/"трасса мужества", cu lungimea de 647 km, parte componenta din proiectul BAM n.m.) erau amplasate pe osemintele a milioane de detinuti, iar la scoala ni se spunea ca acestea erau vestitele constructiile consomoliste.
Indeosebi mi s-a intiparit istoria despre cum a fost filmat filmul “Drumul spre ocean”. Detinutii au fost imbracati in haine civile, adusi intr-o cantina curata, unde erau mese acoperite cu fete de musamale albe. Pe mese erau vrafuri de paine si farfurii cu supa. Detinutii au fost asezati la masa. De jur imprejurul lor stateau soldati inarmati cu pusti, care trebuiau sa impuste, daca careva dintre detinuti ar fi indraznit sa ia ceva de pe masa. Dar ei erau atat de flamanzi. Oare poate fi inventata vreo batjocura mai subtila ?
Tatal meu a fost un om deosebit. Trecand prin iadul lagarelor siberiene, nu avea o atitudine negativa fata de puterea Sovietica, cu toate ca aceasta ar fi parut foarte firesc.
N. Beleaeva, Celeabinsk
Daca e vorba de acelasi Beleaev A.N., ceea ce gasiti in continuare ar trebui sa serveasca drept marturie la scrisoare, poftiti :
Беляев Алексей Николаевич 1923 года рождения, уроженец с. Песчанка Самойловского района Сталинградской области. Житель с. Ново-Сысоевка Яковлевского района Приморского края. В/с 624 БАО, 90 РАБ. Арестован 15.12.43г. Осужден 10.01.44г. ВТ за а/с агитацию к 10 годам лишения свободы. Реабилитирован 27.09.1960г. военной коллегией Верховного суда СССР. (Арх. уголовное дело №ОФ-20352). [3883.]
(Mari minuni face internetul ista, aveti aici sursa.)
Cum vi se pare ? Ceea ce pe mine m-a paralizat aproape complet mai bine de doua minute a fost resemnarea acelui om care pare ca ar fi ramas cu o constiinta impacata (?). Pana si acum unii oamenii inca mai cred ferm ca au trait in cea mai buna dintre lumi posibile, si ca socialismul nu s-a facut vinovat pentru ca nu erau carnati in magazine (intr-un timp), apud Luis Carvalán. Nu pot explica acest fenomen, poate nici n-ar trebui s-o fac.
Unicul lucru la care gandesc este ca o atare constiinta a lui homos sovieticus n-a fost primita ca un dat de la providenta, nici nu s-a nascut din spumele marii, ci a fost dobandita ca zestre in schimbul milioanelor de vieti sacrificate in GULal-urile staliniste, in urma deportarilor in masa, stramutarii populatiilor dintr-un tinut in altul si mankurtizarii popoarelor bastinase (a se face diferenta intre deportari si stramutari de populatie), in urma colectivizarilor planificate, golodomor-urului organizat (in ciuda faptului ca la ora actuala unii istorici ridica intrebarea daca a fost golodomor-urul organizat intentionat impotriva unei natiuni/etnii/popor sau a fost consecinta unei politici economice nefaste a vremii, faptul real ramane fapt istoric), in urma represaliilor si a arestarilor... Nebanuite sunt cailetale tale doamne!…
Revenind la scrisoarea de mai sus, ar trebui sa spun ca inceputul ei narativ imi aminti de un alt caz care, cred eu, v-ar putea fi si cunoscut. Il aduc nu intamplator - atat cat incerc sa arat e ironia pe care a avut-o "Imperiu Raului" - dupa cum il numeste V. Bukovski - atunci cand s-a declarat eliberatorul popoarele.
Se numea Osjasz Szechter, era evreu si comunist, iar eu sunt polonez si anticomunist. Era un om intelept si cumsecade, dar a facut in viata lui o alegere proasta, caci comunismul a fost o alegere proasta. Din cauza vederilor comuniste a fost inchis si torturat in Polonia independenta ; a stat in inchisoare opt ani pentru comunism, iar eu doar sase pentru anticomunism. Ma gandesc, insa, daca cei care l-au inchis si torturat pe tatal meu au facut intr-adevar o alegere buna. Secolul XX nu a fost alb-negru. Multi oameni s-au angajat in idei false si ticaloase din intentii bune si nobile. Comunismul a promis o lume dreapta, dar a dat nastere unui regim despotic si monstrous de nedrept. Intrand in 1919 in Partidul Comunist, tatal meu a facut o alegere nonconformista, participand insa la crearea unui sistem in care conformismul reprezenta o norma general obligatorie. De aceea ii privesc cu multa neincredere pe toti cei care se simt posesorii adevarului absolut si se cred in stare sa construiasca o lume perfecta, fara pacate. Cu neincredere imi tratez si propriile alegeri, caci nimeni nu este un judecator bun in propria cauza.
Adam Michnik,
Marturisirile unui disident convertit
[ denumirea cartii sale e totodata si numele de
titlu al cuvantarii rostite la ceremonia de decernare a
Premiului Erasmus lui Adam Michnik si Claudio Magris,
la 7 septembrie 2001. ]
P(ost). F(actum).
O alta istorie a faptelor, doar doua exemple :
1. Тюмень – Сургут: пионерская магистраль
2. Строительство железной дороги «Абакан – Тайшет»
