Cum ati aprecia baieti si fete ideea daca intr-o buna zi ati intalni pe rafturile librariilor un sector separat cu label-ul “Blogosfera” ?
Am polemizat pe marginea subiectul cu un cunoscut intr-ale scrisului livresc care in ruptul nervului nu voia sa auda de o asemenea grozavie. Argumentul cu care facea furor era : nu e un mod cinstit de castig pentru ca fiecare prost poate deveni peste noapte scriitor. Si io am zis : hm. Atunci, activele prostilor cresc.
Dar, dupa stat pe ganduri il intrebai : daca lectura se refera la un domeniu atare, sa zicem poezie, beletristica, culinarie, memuare, know-how, how-how etc (ca is pline internetele de blogosfere si ai de unde alege) si mai e pe de-asupra un papir bun, adica calitativ (sigur exista bloguri bune, de altfel nu le-am citi si recomanda, iar oamenii n-ar scrie) care ar mai fi conditia pe care trebuie s-o indeplineasca cartea gen in formatul sau clasic ?
La care fraierul incepu sa-si deconstruiasca mitul cu prostii in devenire. Stai asa, zic - asta e fault. Pentru ca, daca are un cap prost n-o sa devina peste noapte mai destept, iar daca ne intoarcem la teza initiala, inseamna ca nu era chiar prost. Poate avea geniu, m ? Sau cu totii am fost candva prosti, doar ca am evoluat (la care a evoluat prostia, la care desteptaciunea).
Daca suntem gata sa cumparam internet, de ce oare n-am putea cumpara si obiecte fizice ? Pai, nu cumparam ? Cumparam, cum sa nu. Insa, rational vorbind, noi facem o investitie, nu doar alegem si platim. Pentru ca, informatia, dupa cum prea bine stim, are o proprietate specifica : comprimarea. Care inseamna putere. Si, tot rational alegem si platim pentru informatie, nu volum. Deci, in cazul cand suportam cheltuielile, merita sa investim intr-o platforma care ne asigura o pierdere minimala a calitatii si sporire maxima de volum.
Uite aici, putem incepe demitologizarea subiectului.
Daca un blog, care nu este nimic altceva decat o culegere de texte, nimereste in categoria de ebook, aceiasi culegere de texte in formatul clasic nu e nici mai mult, nici mai putin valoroasa din punct de vedere a informatiei stocate. Preferinta pentru un format sau altul e o interdependenta dintre factorul care raspunde de disponibilitate produsului si factorul economic.
(Cu asta totul ar trebui sa ne fie clar, pentru ca in cel mai rau caz, valoarea poate creste invers proportional, in defavoarea unui produs si din contul celuilalt.
Nu vad nici o problema in faptul ca cineva face o alegere intre foaie sau ecran. Dimpotriva, e chiar minunat lucru ca putem si avem ce alege, gratie liberului arbitru si pietii, indiferent de determinismul de piata al capitalismului cu care ne sperie H. Marcuse .Caci, chiar daca unii dintre noi ar dispune de mijloace financiare nelimitate – admitem, pur ipotetic – si ar avea doua produse diferite, sau mai multe, consumul lor ar implica durata timpului. Doua actiuni pot fi nonsincronice, cum ar fi de exemplu cititul de pe ecran si cititul de pe foaie. De aia posedam vointa, ratiune si teorii ale asigurarii de risc – sa ne ordonam actiunile sincronic in timp.)
Cred, merita sa investim in “nou” si in viitor, iar tehnologiile asta reprezinta. Totodata, se intelege ca investitia in noi tehnologii e ceva ce dureaza, si solicita bani colosali (dar, colosali sunt pentru inceput). Investitia este justificata odata ce profitul acopera cu mult costurile. Si, intrucat profitul inseamna cunoastere, cunoasterea aplicata exprima numerar. Asta e samsara capitalismului. Dar, sa tinem cont si de alta dogma : nici un produs de pe piata nu se devalorizeaza atat de repede in timp ca un cheap v.1, pentru ca e firesc sa apara in viitorul apropiat modelul de cheap v.2, care, in mod normal, ar trebui sa aiba niste parametri mai performanti decat v.1.
Un produs isi mentine costul pe piata timp cat nu exista speculatii pe seama lui. Or, speculatia – indeletnicirea de baza a brokerilor si a fraierilor - pe seama produsului inseamna a spala bani.
Intrebarea e cum totusi rezolvam dilema pe care o avem ?
Economic vorbind, atunci cand avem o problema, si pentru rezolvarea ei dispunem de mijloace insuficiente de gradul 1 si mijloace suficiente de gradul 2, alegem mijloacele de gradul 2, pentru ca sunt suficiente si putem rezolva in doi timpi ce ne trebe. Anume cu asta se ocupa piata : cu promulgarea mijloacelor suficiente si insuficiente, iar gradele 1, 2, …, n, nu se bat cap in cap, pentru ca dintr-un mijloc, care este n, rezulta celalalt mijloc, care este n-1. Altfel spus, timp cat nu avem ecrane si cheap-uri prin buzunare, si ne pare la moment pe bune suspicioasa o investitie in asemenea agregate, merita sa investim in carti format clasic.
In comoditatea de a purta in geanta sau intr-un buzunar o carte gasesc un avantaj, pentru ca percep cartea si ca valuta de schimb. Insa, n-am de gand sa incalec argumentul ca accesibilitatea sau transmisibilitatea intr-un caz reprezinta un avantaj ditamai in alt caz. Imi pare un asemenea argument oarecum fals. Practic, n-as putea spune ca o carte anume, dintr-o editie cu tiraj redus, este mai accesibila sau mai usor transmisibila intr-un caz, decat in altul. Mersi pentru formatul de care dispun.
Ideea cu cartea blogosferica e veche. Pe Live Journal cunosc cel putin 14 autori (vorbesc la modul cel mai serios) care au spart inca o nisa pe la targurile de carte. Prin 2006 cumparai o culegere de nuvele de mai multi autori, castigatori ai concursului de debut al anului. Alt cunoscut, tot de pe LJ, imi expediase pe e-mail cartea pe care voia s-o editeze, despre reclama. Exista si premii pentru asemenea carti acordate autorilor in baza de concurs din partea editorilor, care vor sa castige si ei un ban. Si, imi pare un lucru pe deplin justificabil – munca omului trebuie rasplatita. Am oferit aici doar cateva mostre, desi pot gasi mult mai multe.
Daca ar fi sa ne pronuntam asupra produsului “made in Moldova”, blogosfera moldoveneasca dispune de mai putini sponsori nu din lipsa de PR, ci pentru ca calitatea blogurilor lasa de dorit. Timp daca depunem efort trebuie ca obtinem si recompensa. Altfel n-avem ce cauta pe blogosfere.
