“există o asemănare izbitoare între textul poetic şi textul publicitar, dincolo de faptul că amândouă sunt forme de comunicare persuasive. o reclamă care nu vinde nimic e o reclamă moartă. textele poetice contemporane sunt moarte, dincolo de orice virtuozitate tehnică, tocmai pentru că - dincolo de aparenta deschidere la nivel de limbaj sau de conţinut – ele nu produc un efect. nu mobilizează. nu schimbă nimic în nimeni. adevărul este că - dincolo de tehnică şi de limbaj - nimic nu se schimbă în atitudinea creatorului de text poetic faţă de textul în sine şi de cititorul / receptorul lui.”
eu sunt poemul utilitar
“poetica utilitară este construită în jurul reîntregirii mecanismului de comunicare şi caută resensibilizarea cititorului, alterarea imunităţii căpătate la textul poetic. dacă îşi va atinge misiunea, utilitarismul poetic contemporan poate relansa puternic poezia ca pe o formă viabilă de exprimare şi comunicare actuală şi poate redeschide canalele de receptare poet - cititor care, în momentul de faţă, par a fi definitiv înfundate.
poemele utilitare înseamnă comunicare – dincolo de orice, poemul utilitar îşi propune reechilibrarea procesului comunicaţional prin reconsiderarea statutului receptorului şi a mesajului, consumatorul de poezie şi construcţia textului pornind de la caracteristicile sale predominante şi stimulii estetici-emoţionali la care reacţionează sensibilitatea acestuia.
(…)
textul utilitar – varianta cea mai apropiată de literatură a interfeţelor comunicaţionale - presupune mutaţia dinspre o viziune estetică asupra obiectului creaţiei către o viziune de tip funcţional, cu tot ce antrenează o astfel de reorientare. în fapt, textul utilitar nu-şi încorporează elementele valorice: profunzimea / poeticitatea / autenticitatea nu se regăsesc în textul fizic, în ţesătura de cuvinte scrise, ci exclusiv în sensibilitatea consumatorului de text poetic.
în definitiv, o săgeată nu este un obiect mortal în sine, mortal este efectul pe care îl produce săgeata în “consumatorul” ei. în acelaşi fel, nu virtuozităţile tehnice, formulele poetice de un fel sau altul, dau textului utilitar valoare, ci măsura în acesta care îşi demonstrează utilitatea.
cea mai puternică trăsătură a textului poetic utilitar este însăşi capacitatea sa de a nu mai fi literatură: inteligenţa de a nu îşi încorpora calităţile poetice ci de a şi le exterioriza, a se descarna de toate calităţile poeticilor anterioare – fără ca asta să însemne o negare ci mult mai mult: o relocalizare a acestora şi, implicit, a mesajului poetic, în cititor.
voi încheia reafirmându-mi convingerea că apariţia unei noi generaţii literare este iminentă. nu ştiu – şi nici nu-mi propun să aflu atâta vreme cât eu însumi scriu – în ce măsură ea există deja sau în ce raporturi valorice se află cu literatura anterioară. sunt însă de netăgăduit transformările majore de sensibilitate survenite în urma revoluţiei, transformări care vor antrena, cât se poate de obiectiv şi natural, o transformare a textului poetic. în ce direcţie? eu spun că în aceea a receptorului, a celui de lângă: o altă inimă / o altă literatură – aceasta poate fi esenţa „generaţiei tu”.”
generatia tu: o alta inima / o alta literature
Adrian Urmanov
Textul integral poate fi gasit aici. Si acolo mai e ceva util.
