La deschidere si-a facut aparitia Mihai Ghimpu, presedintele interimar al Republicii Moldova impreuna cu excelenta sa Krzysztof Suprowicz, ambasador al Republicii Polone in Moldova. (Strangeri de maina, felicitari, gaturi sucite, aplauze.)
Ambii au urcat pe scena aplaudati de cei prezenti in sala. Primul luase cuvantul Mihai Ghimpu, care si-a inceput discursul cu felicitari aduse la adresa celora care au ales "schimbarea". Dl Ghimpu a mentionat ca "poporul polonez si poporul moldovenesc au fost imbracati in aceeasi camasa neagra", impartind aceeasi soarta.
Razboiul nu cunoaste germeni rasiali/etnici - un mare paradox al secolului trecut.
Ambasadorul si-a citit speech-ul de pe foaie vorbind o romana pe care o poti auzi doar la unii straini, o limba calda si cumpatata. M-am cutremurat cand si-a ridicat odata ochii de pe text - avea o maniera specifica de a adresa intrebarile - era, de fapt, o intrebare pusa nimanui. Spuse apoi la un moment ca noi avem dreptul sa ne adresam comunitatii europene (tin minte eu corect ?) ca asemenea crime care s-au comis acum mai mult de jumatate de veac sa nu se mai repete niciodata.
Tot astazi, 11 septembrie - a mentionat ambasadorul -, acum opt ani, a fost savarsit un atentat asupra SUA. In cele doua cladiri WTC au murit circa 3000 de "cetateni ai lumii" (sic!). Publicul din sala a fost rugat sa se ridice in picioare pentru a pastra un minut de tacere.
Ceva despre Festival... Acesta isi propune sa aduca la cunostinta cinefililor doua perspective asupra filmului de razboi polonez. Pe parcursul a 6 zile vor fi rulate atat filme vechi, care vor reflecta imaginea razboiului prin prisma propagandei republicii poloneze, cat si filme recente cunoscute de mai toata lumea (ex. Pianistul). Astfel incercandu-se o contrapunere a vechiului noului - o buna lectie de analiza si recapitulare a istoriei (filmului).
Filmul care a fost rulat astazi se numea Westerplatte (1967). Un minus mare a fost ca nu avea traducere propriu-zisa, nici fundal imagine, nici subtitre. Era un nene cu microfon intr-un colt care incaleca niste fraze din poloneza, incercand traducerea lor in rusa. Ceea ce mai curand era un fel de tras de par decat traducere normala. Poate daca s-ar fi ascuns dupa vreo sirma mai putini oameni ar fi parasit sala.
Eu am avut o mare placere sa analizez dimensiunea temporala din film (asta e o indeletnicire pentru mine). La un moment dat un soldat il intreaba pe altul: "cate zile au trecut - 4, 5 ? La care celalalt ii raspunde: "ieri a fost duminica, au batut clopotele". In afara de asta, chiar nu am observat nimic propaganda poloneza. Un film obisnuit (obisnuit adica bun). Despre razboi.
