Noua guvernare de la Chisinau, zisa si democratica (probabil, dupa numarul de sintagme in titulatura partidelor constituante) a anuntat pe un ton razboinic ca-si va sufleca manecile pentru a face ordine pe ogorul in paragina al Teleradio Moldova. Si cum politicienii moldoveni nu banuiesc alte remedii pentru tratamentul bolnavului decat amputatia membrului/membrilor/membrelor, solutiile radicale au prins sa curga garla...
Primul chirurg al audiovizualului e feciorul tatalui avocatului Alexandru Tanase, Alexandru Tanase ( 
), avocat bun, dar politician sub medie, care propune " remanierea persoanelor obediente fostei guvernări", adica concedieri masive pe criterii politice, altfel spus, un continuator fidel al operei nemuritorului clasic Vladimir Voronin, care a facut acelasi lucru prin 2004...
Alt specialist, la fel de calificat ca si primul, si tot asa de bineintentionat, este un fost poet, cu oarecare talent in adunarea rimelor, dar ceva mai lipsit de dar in intinsul domeniul al compilarii unor programe politice tefere, Ion Hadirca, cere "formarea unei comisii pentru demiterea lui Valentin Todercan, directorul IPNA “Teleradio Moldova”. Comisia urmează să fie formată din cîte un reprezentant al fiecărui partid din AIE." (aici pentru text si aci daca va intereseaza fizionomia).
Nu e o noutate si nu neaga nimeni ca la Teleradio Moldova lucrurile merg prost, ca a facut partizanat politic de la fondarea ei incoace (inclusiv pentru guvernele "democratice" si "nationale" din anii 90, izvorate din Frontul Popular, Partidul Democrat Agrar, Alianta pentru Democratie si Reforme, si, mai nou, pentru Partidul Comunistilor), ca s-a certat cu toate codurile deontologice posibile si imaginabile, ca a reflectat in mod tendentios procesul politic fiind un instrument util si eficient in mainile diferitelor regimuri care s-au perindat pe parcursul anilor...
Dar, la fel de adevarat e ca, de fiecare data factorul politic (indiferent de orientare si culoare) a tinut in sah televiziunea publica, fie prin mecanismele de finantare, de selectare a personalului, de constituire a grilei de emisie, fie prin incurajarea unor practici proaste inclusiv a clientelismului si lichelismului, de fapt un fel de autolichelism caci multi jurnalisti l-au practicat de "buna voie", unii fiind siliti de imprejurari, sa nu raman pe drumuri, altii, oportunisti, in dorinta de promovare; ca politicul si politicienii autohtoni fie ei democrati, agrarieni sau comunisti au dictat situatia la televiziunea zisa nationala: a fost mai independenta televiziunea nationala pe timpul presedintiei lui Lucinschi, cand presedinte al parlamentului era un fost jurnalist, Dumitru Diacov, decat pe vremea presedintiei lui Vladimir Voronin, cand speaker era bucatareasa de la Soroca, Eugenia Ostapciuc? Pe naiba...
Mi se pare o aiureala sa fie inlocuita o cenzura de stanga cu una de dreapta, un minister al adevarului cu altul si un dictat comunist cu unul de opozitie...
In ambele cazuri cel care pierde este jurnalismul bun, de calitate, absent si in majoritatea gazetelor si televiziunilor zise de opozitie/independente/neafiliate si alte cuvinte nepricepute...
Nu e o mare rasturnare de situatie sa vezi monopolul Opozitiei actuale inlocuindu-l pe cel al Puterii (fostei), daca ambele sunt zidite pe aceeasi calitate: obedienta jurnalistului fata de factorul politic...
In fapt, pentru a construi o companie audiovizuala publica care ar mirosi macar de departe a BBC, ar trebui sa scoatem in genere compania de sub ascultarea liniilor politice schimbatoare si s-o lansam intr-un spatiu al ascultarii publice, acolo unde mecanismele de control ar fi altele decat rezolutiile de parlament (actualul Consiliu de observatori ar face treaba buna daca ar fi numit pe alte calitati decat cele politice, sa zicem de ... Regina Angliei.) Apoi, o transparenta a procesului de finantare si a gestionarii mijloacelor alocate (cu publicare pe pagina electronica, asa cum se cuvine), a procesului de selectare a jurnalistilor si a managementului personalului, o politica clara de programe, orientata spre satisfacerea diversitatii de gusturi, opinii, religie, antionalitate, limba, interese... In fine, niste garantii si garduri de protectie suplimentare pentru a preveni jurnalistii, buni sau rai, vechi sau noi, de imixtiunea politicenilor pofticiosi in treburile lor... La adapostul acestor garantii cred ca exista ceva sanse sa apara, in sfarsit, pe plaiurile moldovene un jurnalism de care ne dorim... De ala bun, de care au si alte neamuri.
