Bunaoara, s-ar putea crede ca acolo unde nu esti e mai bine decat aici care ar fi un loc sigur doar in aparenta, intrucat intr-un mod abuziv ar presupune doar un moment scurt de timp. De fapt, esti mereu atras de un "alt-ceva". Fie ca acest "alt-ceva" reprezinta locul: un nou pas, o alta tara luata drept mansion, o limita sau misterul in sine. Conturul acelui "alt-ceva" il definesti printr-un nivel de trai "mai" bun (de fapt acest "mai" creaza opozitia, lupta dintre partile opuse si juisenta devenind un fel de principiu si pendul de care atarna totul), printr-un landsaft de kilometri patrati (si aici ar aparea dorinta omului de a mai face inca un pas, de a fanda necunoscutul, ceea ce l-ar face sa se asigure ca poate controla spatiul, care totodata nu este realitate Timp cat nu e acoperit cu urma proprie - ori o careva Lume Noua sau insular tinut antarctic ar putea fi fictiuni, un fel de outlook inchipuit, nu mai mult).
Sau poate cotidianul trait fi pe masura real si in acelasi timp si un soi de vrajire? Daca presupui ca ceea ce consideri fiind obiectiv nu e decat rezultatul functionarii unui sistem -plex, meticulos cu toate masinariile sale institutionalizate de mass media, roluri, functii, masti purtate de cei care te inconjoara... iar tu, de rand cu multi semeni de-ai tai la priza acestui sistem, trup din trupul lui din care faci parte si pe care il construiesti pana nu ii ocupi locul unui chibit, devenind astfel ostractizat social si totusi astruncat in inchisul lui. Adica in ceea reprezinta pentru tine realitatea (si o construieste pe aceasta): cultura, dorinte, cuget, virtuti, nebunie etc etc.
Imaginea e din filmul 13th Floor.
