Când m-am apropiat de el întrebându-l dacă n-are ceva critică literară, menţionând printre altele Nabokov, Lectures on Russian Literature, Râjîi a început să devină bănuitor. M-a întrebat dacă nu sunt filolog - i-am spus că nu sunt. În schimb el e filolog. (Cerule! am o şansă). Mi-a spus că la tarabă nu are de Nabokov decât proză şi nimic din critică literară. Dar m-a invitat la el acasă. Eu i-am refuzat politicos invitaţia pentru că Râjîi nu-mi păru deloc simpatic: cu o faţă de rac fiert (semn că e un alcoolic cronic) şi o barbă a la psycho neîngrijită. L-am mai întrebat dacă nu cumva posedă referinţe critice despre clasicii ruşi şi mi-a spus că chiar mâne îmi poate aduce o geantă plină cu cărţi.
În cele din urmă am cuvenit să-i propun să facem un schimb, iar el mi-a răspuns "no problem". Hotărât, am să-i duc ceva din literatura universală şi ceva din cea (asta) românească.
