Adio, suflet drag
Plimbîndu-mă prin parc, printre frunzele veştede am zărit un suflet rănit cu aripile frînte, cu cicatrici adînci şi urme de talpă. Era un suflet plăpînd, un suflet pur de copil, pierdut şi rănit. L-am ridicat încet, l-am privit un timp apoi l-am apropiat de buze şi l-am sarutat. Aveam acum în palme un suflet [...]Sursa
2007-11-09 15:14:10