Numărul de fani ai lui Isus de pe unul din grupurile de pe Facebook este de 71186. Dacă la acesta adăugăm numărul membrilor fan grupurilor analoage, de pe acelaşi site, obţinem un contingent de aproximativ 100 de mii de useri. Ceea ce este cu mult mai puţini de cât toţi urmaşii cultului creştin din lumea reală, dintre cei vii şi drepţi.
Acest lucru se explică prin faptul că internetul reprezintă un sol fertil pe suprafaţa căruia abia se practică spicuirea viptului propovăduirilor religioase, seminţele căruia au fost diseminate pe ici, pe colo...
...
La fel cum omul de ştiinţă nu renunţă la ideea creării unui homunculus sau cyborg, creştinul nu abandonează ideea că poate apropia ziua când se vor desface Cerurile.
Însă, creştinul smerit nu se aşteaptă la un nou început de eră, fără apusul celei în care trăieşte el, care este anunţată de apocalipsă. Realitatea lui (a creştinului) este condamnată iniţial, iar ardoarea transcendenţei, în cea mai bună lume, devine posibilă doar prin prisma apropierii judecăţii ultime.
Într-o lume 'întoarsă pe dos', socialul devine un ultim bagaj, pregătit dinainte, care poate fi luat dincolo. Acesta, de fapt, reprezintă un model de existenţă neîntrerupt dintre lumea reală şi cea de apoi.
Output-ul dincolo, aşa-zisa În-viere, în acest sens, devine un eveniment de paradă colectivă, în care adevăraţii creştini le flutură din mâini, asemenea unor pionieri fideli, celora care şi-au trăit viaţa nevrednic.
IMHO, ideea salvării colective, printre altele, mai joacă rolul calapodului altei idei mai puţin creştine, şi anume a celei care se referă la salvarea proprie. Salvarea prin celălalt este vechea formulă mesianică. Căci, paradoxal, nervul credinţei creştine este socialul, nu biserica şi nici măcar divinitatea. Socialul care respectă decalogul devine 'via' credinţei creştine, tocmai pentru că legile nu au fost inventate pentru o persoană în particular.
Un adevărat creştin care uită de grija faţă de aproapele său devine păgân. Sentimentul de grija, faţă de 'aproapele tău', reprezintă o variantă nouă a 'milei'. Această substituţie, astăzi, în timpurile unui proces intensificat de democratizare a devenit o datoriea a creştinului faţă de celălalt.
...
