Ani de liceu…

Acum, cînd în clepsidra timpului s-au mai scurs cîteva firicele de nisip, iar un nou val de momente frumoase s-au furișat în viața noastră, aruncăm o privire spre trecutul care ne-a însoțit și ne-a dăruit cele mai frumoase clipe…anii de liceu.   Despre noi se spunea că eram cea mai deosebită clasă, primii la năzbîtii și tot primii la carte, eram un colectiv unit, mereu gata de a ne aventura în cele mai deosebite ștrengării . Îmi aduc aminte de Balul Bobocilor , de primele teze care ne-au luminat treptele liceale, zimbetul profesorilor încurăjător, TVC-urile, distracțiile, dar cel mai important Balul de Absolvire,toate care ne-au ghidat existența efemera pentru cîțiva ani.  Timpul a zburat și de acum înainte va trece și mai repede, căci cele mai frumoase momente nu așteaptă nimic de la noi, ele există, dar amprenta lor  rămîne pentru totdeauna.  Conflictele, problemele niciodată nu au umbrit veselia noastră zgomotoasă și optimismul cu care ne avîntam spre noi și noi realizări, căci mereu găseam soluții, eram  inventivi și ingenioși.

27 de omuleți, extrem de diferiți; cu pasiuni,  concepții, gusturi  care niciodată nu se intersectau și totuși păstrau un echilibru. Acum, cînd trec prin liceu parcă mă năpădesc toate acele amintiri și profesorii nu mi se par atît de exigenți, ba din contra mai înțelegători; cîtă dreptate le dau acum, căci ceea ce ne insuflau cu atîta dăruire, acum mi se pare o adevărată comoară.

În prezent, colegii  s-au împrăștiat pe la universități îmbrățișînd vitoarele  profesii,din cînd în cînd ne mai zărim pe stradă, ne salutăm, vorbim, ne aducem aminte de tot ceea prin care am trecut împreună, ne bucurăm de succesele obținute la universitate, căci e rezultatul nostru, al tuturor. Au fost ani frumoși cu succese și eșecuri care ne-au întărit personalitate, ne-au marcat într-un fel sau altul, amintiri care vor trăi veșnic în memoria noastră…a clasei a XII-a A.