Equilibrium.
Şi din nou privesc în sus. Mă uit la podul indiferent cu ochii holbaţi, fără nici un scop, uitînd să clipesc. Nu ştiu ce vreau, nu ştiu ce simt. E întuneric şi văd doar umbra lampei reflectată de un pic de lumină oranj ce abia străbate prin jaluzele. Îmi înghit lacrimile din cauza tîmpitei de [...]Sursa
2009-02-23 15:19:01