Aurolaci de Bucuresti
Las un pic alegerile de la Chisinau si vreau sa va povestesc despre aurolacii din Bucuresti. Atunci cand am venit prima data in Romania am “facut cunostinta” cu ei. Nespalati, urat mirositori, cu o punga in mana - imi provocau mai mult greata decat mila.
Am ras pentru inceput de faptul ca sunt numiti aurolaci. Eu stiam ca asta inseamna oameni care nu dorm noaptea si se transforma in caini, lupi. Oamenii pe care ii vedeam nu erau lupi. Eram deci intr-o gara din Iasi unde niste aurolaci cerseau bani ori tigari. Umflau si dezumflau o punga si pareau extrem de veseli, chiar radeau in hohote. Nimeni nu le dadea nimic, dar acest lucru parea sa nu-i afecteze pe cele doua fete cu pielea neagra, parte din cauza mizeriei si parte pentru ca erau tiganci.
Ulterior am aflat ca denumirea lor vine de la substanta pe care o pun in punga. Au acolo un lac pentru vopsit elemente metalice si care contine solventi cu efecte halucinogene. Iata de ce pareau drogate fetele alea. Cand vin si plec de la serviciu trec prin piata Iancului. Aici s-au aciuat vreo 10 aurolaci. Doar vreo trei-patru sunt cu “domiciliul” permanent. O femeie slaba si care mai tot timpul se cearta cu cineva, de multe ori persoane imaginare. Un tip care mai mereu se antreneaza. Pe bune. Si-a facut din doua bucati de beton si o bara la mijloc niste haltere. Si le tot ridica la fiecare ora, in fiecare zi, asta in loc sa mearga la munca… Mai este unul care nu face decat sa-si inhaleze aurolacul din punga si sa cerseasca.
Ieri am filmat o stire despre o casa care a ars. Se pare ca aurolacii care locuiau acolo sunt de vina. Asa am cunoscut un alt aurolac. Cu privirea pierduta, cu creierii afectati, omul vorbea mai mult aiurea. Spunea ca are 3 copii, dar ca ii tine in alta parte, nu pe strazi. Spunea ca are un job - e paznic la o parcare. Se plangea ca nu a mers la munca in ziua aia, dar nu parea sa-l deranjeze prea mult. Nu stiu cat de mult adevar a spus, nu stiu cat a fost doar plasmuirea unor creieri prajiti.
Si cand te gandesti ca Bucurestiul este plin de astfel de oameni. Exista zeci si sute chiar de organizatii pentru protejarea cainilor, pisicilor fara stapan, unii maidanezi sunt foarte grasi, dar la acesti oameni, care mai sunt inca oameni, de ce nu se gandeste nimeni? Ei nu reprezinta o problema. Ei au ales acest mod de viata. Dar poate modul de viata i-a ales pe ei…
Sursa
2009-02-21 09:00:02