Ziua Îndrăgostiţilor-invazia inimilor roşii

      Suntem în ajun de 14 februarie, Ziua Îndrăgostiţilor , zi aşteptată de majoritatea tinerilor. Această sărbătoare a devenit una mondială, fiecare ţară alegîndu-şi maniera de a o sărbători. La noi în ţară ea a început a se sărbători cu cîţiva ani în urmă: este o forfotă mare, se dăruiesc cadouri celor dragi, inimile roşii invadează tot oraşul şi toate magazinele, se fac tot felul de declaraţii de dragoste, unele sincere altele false…Dar ce semnificaţie i se atribuie şi cum trebuie ea sărbătorită?

 Există mai multe legende cu privire la originea şi semnificaţia pe care  o are această zi. Cea mai răspîndită legendă este aceea care relatează perioada împăratului roman  Claudiu al II-lea, care  nu reuşea să-şi adune oastea , pentru că bărbaţii refuzau să se înroleze. El s-a gîndit că bărbaţii doreau să stea acasă cu soţiile şi copiii lor , în loc să se lupte pentru el. Atunci el a interzis logodnele şi nunţile în Roma, ca să nu fie atît de ataşaţi de problemele familiei. Valentin , care era un preot creştin , considera că oamenii trebuie să se căsătorească, astfel el a cununat în taină multe cupluri, lucru pentru care  a fost condamnat la decapitare. Aceasta a avut loc la 14 februarie, care anterior era marcată  sărbătoarea Lupercalia, ce se sărbătorea în cinstea  unui zeu păgîn , zi în care se făceau multe ceremonii păgîne.

 Deci , din această legendă vedem că Valentin , mai apoi canonizat Sfîntul Valentin, era un  susţinător al căsătoriilor , un protector al acestora . De-a lungul anilor, această sărbătoare şi-a modificat semnificaţia şi azi se sărbătoreşte ca Ziua Îndrăgostiţilor şi nu a căsătoriei . De această sărbătoare  se bucură azi mai mult tinerii decît cei căsătoriţi. Azi se face din această sărbătoare un prilej de desfrînare şi imoralitate, azi s-a pervertit această sărbătoare şi , se pare, că oamenii se întorc la semnificaţiile păgîne , cînd se alegeau bileţele din urmă şi cei necăsătoriţi trebuiau să se petreacă timp de un an cu acele femei al căror nume era indicat pe bileţelul extras, apoi va putea decide dacă va fi o căsătorie sau nu. Tinerii care afirmă că se iubesc îşi asumă toate drepturile, pentru că e ziua cînd “se poate totul”, nimic nu li se interzice , pentru că e Ziua dragostei. Din acest motiv în această zi este” legalizată ” orice imoralitate, orice destrăbălare, orice limită este depăşită. Vreau să zic că chiar şi copiii de prin clasele a IV, V aşteaptă această zi , oare de ce ? Realizează ei cu adevărat semnificaţia acesteia? Mi se pare că se confundă în aceste zile dragostea cu pasiunea!!! Dragostea este un sentiment profund, conştient, un act de voinţă, pe cînd pasiunea este un fior trecător , care aşteaptă satisfacerea poftelor fizice (detalii la acest subiect în articolul “Care este deosebirea dintre dragoste şi pasiune”), este o iubire de o zi , un minut, o oră. De fapt, nu este necesară o zi doar ca să ne manifestăm dragostea unul faţă de altul, acesta trebuie să fie un mod de viaţă, trebuie să fie o atitudine zilnică şi nu trebuie să facem atîta forfotă din această sărbătoare. În al doilea rînd, manifestarea dragostei , aşa cum era iniţial, se reflecta între cuplurile căsătorite. Deci, n-ar trebui ca ea să se refere doar la aceştia? Oare nu în cadrul familial este normal ca să se manifeste dragostea, unde să poţi oferi celor dragi expresia iubirii prin cuvînte, acţiuni, gesturi şi nu prin păcat?

Dumnezeu să ne ajute ca să ne păstrăm curaţi pentru partenerul pe care ni-l dă El şi ca această zi să nu aibă conotaţii negative şi să nu fie un motiv de a ne reîntoarce la obiceiurile păgîne, ci să ne manifestăm dragostea faţă de apropele nostru nu doar o singură zi pe an!