Hai la circ!
Din start vreau să le mulţumesc celor de la FMF, sincer, pentru că mi-au permis să asist la cel mai perfect spectacol regizat vreodată de către ei. Ideal. Le-aş da premiul Oscar pentru regie. Pe bune. Atât de bine s-au pregătit pentru alegerile de astăzi, încât şi-au eliminat cei 4 adversari din start. Totul a decurs conform scenariului. Fiecare şi-a învăţat textul la perfecţie. Microfoanele ajungeau numai unde trebuiau să ajungă. Moderatorul Cârlan (a nu confunda cu Ciobanu) le închidea gura imediat celor care încercau timid să se revolte. Iar când le-a venit rândul candidaţilor să vorbească, aceştia au primit câte 7 minute. Doar 7 minute ca să-şi citească programul. De parcă nimeni nu-l ştia. Efros n-a mai fost cel de la conferinţele de presă. I s-a pus imediat pumnul în gură. Fluierături şi scandări venite dinspre câţiva indivizi (adepţi ai preşedintelui) l-au blocat. Cârlan era examinatorul. Efros – elevul. Păcat că n-a fost nimeni de la Circul de Stat. Ar fi avut ce învăţa. A urmat Guzun. Acelaşi tratament. De parcă n-ar fi fost un candidat la preşedinţia FMF, dar un inculpat în faţa judecătorilor. Mulţi alegători erau şocaţi. Ziariştii la fel. În schimb, oamenii lui Paşca îşi jucau rolul vieţii. Huiduieli şi fluierături. De parcă am fi fost la strungă. Câţiva delegaţi cereau insistent să-şi spună părerea, dar au fost ignoraţi complet. Nu erau din tabăra organizatorilor. Ceauşescu? O comparaţie bună. Eşti cu noi – vorbeşti. Eşti contra noastră – poţi pleca. Oricum nimeni nu te ia în seamă.Până la urmă, cei 4 contracandidaţi ai lui Ciobanu au părăsit sala cu scandal, în semn de protest. Înainte de a se vota. Dar cui îi mai păsa? Imediat s-a dat verdictul. A rămas un singur candidat. Votăm deschis? Da! Şi au votat. Iar ca umilinţa să fie completă, după un moment de ezitare, s-a decis să se voteze deschis şi candidaturile răsculaţilor. Nu mai înţelegeai nimic. Adunarea Generală FMF s-a transformat într-o piesă de comedie. Sau tragi-comedie. Ciobanu le-a arătat băţul la toţi. Să nu mai încercaţi! Aici, eu sunt stăpânul!
Ce gust amar. Am ajuns să văd asta în secolul 21! Democraţie? Să fim serioşi. Suntem cel mai amărât popor din lume. M-am convins de asta încă o dată, dacă mai era nevoie.
Sursa
2009-02-06 19:36:36