Sint lacrimile o dovada a slabiciunii?

“A fi puternic inseamna a iubi pe cineva in liniste. A fi puternic inseamna sa radiezi de fericire atunci cand esti trist. A fi puternic inseamna a incerca sa ierti pe cineva cand nu merita iertarea. A fi puternic inseamna sa astepti atunci cand nu se asteapta nici un raspuns. A fi puternic inseamna a ramane calm intr’un moment de disperare. A fi puternic inseamna a arata bucurie cand nu o simti. A fi puternic inseamna a zambi atunci cand vrei sa plangi. A fi puternic inseamna a face pe cineva fericit chiar daca tu ai inima franta. A fi puternic inseamna a consola pe cineva cand cel care are nevoie de consolare esti tu. A fi puternic inseamna a te increde in Dumnezeu”

Am citit aceste cuvinte tot gindindu-ma, care este limita la “putere”? Zilele acestea s-au intimplat mai multe in viata mea, am tot incercat sa fiu puternica…sa astept, sa iert, sa zimbesc… Imi venea sa evadez, sa ma inchid undeva, sa ma ascund de ochii tuturor.

Nu-mi dau seama cum poti sa te simti fericit cind il faci pe om sa sufere mult, sa plinga…sa fii brutal, sa inchizi usa in nas, sa arunci cu vorbe de parca ai arunca cu pietre. La orice incercare de a te ridica, sa-ti faca o piedica, ca din nou sa cazi.

Vroiam sa ma eliberez de povara asta, sa pling, dar zimbeam, eram puternica…dar in suflet aceeasi durere. Am zis pentru un moment ca ar trebui sa fiu slaba, sa pling, sa arat ce simt, sa cad la pamint…si daca m-as fi ridicat, as fi fost mai linistita, as fi lasat emotiile…as respira alt aer.

Dar am ramas sa fiu puternica…Am ramas la pozitia verticala, desi eram la pamint… Am ris, cind sufletul se ineca in durere, am privit inainte, desi gindul imi era la trecut…

Deja mi s-au uscat lacrimile…dar gasesc in ele o scapare, o eliberare a tot ceea ce te doare. Oare nu te simti mai usor dupa ce ai plins? De ce lumea se teme sa plinga, nu cred ca e o rusine, nici o dovada de slabiciune… Cred ca e o dovada ca vrei sa scoti din lanturi toate chinurile sufletului…

Sigur ca prea multe lacrimi, sau sa plingi ca sa faci teatru, sa induiosezi pe cineva, e ca o prapastie care te coboara si mai mult in depresie, sigur nu intotdeauna… Nu zic sa plingi mereu…sau de fiecare data.. Zic sa plingi cind ti-i cel mai greu…nu uita “Si baietii pling cite-odata”

Eu consider ca lacrimile Nu sint o dovada a slabiciunii, daca sint adevarate. Vreau sa pling…sa ma eliberez de inchisoarea sufletului…dar sint puternica… Fug de lacrimi…dar ar fi bine sa pling intr-o zi…