Dar, mai întîi de toate, blogheriţă! :)

De obicei, nu duc contul statisticilor de la mine pe blog, însă zilele trecute am depistat un detaliu extrem de interesant(cel puţin pentru mine)-am ajuns la cel de-a 100-lea articol. Am început aşa mai mult dintr-o glumă, căci tot aveam ce spune şi nu găsisem pînă atunci un teren permanent pentru a mă face auzită. Şi, iată aşa, articol cu articol am colectat în depozitul meu virtual de-acum 100.

Mai întîi a fost experienţa cu blogspot începută pe cînd eram la liceu, scriam nu mai des de 3 ori pe lună şi atunci doar cînd aveam acces la Internet. Totodată postam şi pe WordPress, cu toate că, statisticile arătau că nu aveam mai mult de 20 vizie pe lună(dintre care mai mult de jumătate probabil fiind ale mele ) Se pare că nu mă deranja deloc chestia asta ! Din august mi-am transferat tot ce mai aveam acolo aici şi de atunci nu m-am mai lăsat de bloguit!

A devenit parte a agendei, regimului, chiar stilului meu de viaţă. Nu-mi imaginez să treacă mai mult de 2 zile fără ca să nu  ştiu ce se mai întîmplă în microlumea  mea virtuală, să “răsfoiesc” reacţiile ce mai apar la ceea ce scriu, ceea ce cred, simt şi gîndesc. Mă bucur că în ultima vreme  tot mai multe persoane, chiar dacă absolut întîmplător, au dat de blogul meu, alţii revin, lasă impresii, păreri…iar asta nu poate decît să mă motiveze să scriu în continuare. Fiind departe de casă, e unica modalitate de a păstra contactul cu ceea ce se întîmplă acolo, cu realităţile, noutăţile(nu întotdeauna îmbucurătoare) din Moldova.

Mă bucur că prin intermediul acestui blog am descoperit persoane interesante, dar mai ales că am reuşit să le molipsesc şi pe colegele mele( Ludmila Gîrjău şi Dina Cepeliuc) de cameră cu acest “virus”. E un adevărat deliciu să trăieşti şi în lumea virtuală, şi în cea reală alături de bloggeri !