regizori...

Un interviu cu Constantin Cheianu (pe care de altfel îl stimez pentru prestaţia din răposatul “Rond de dimineaţă” de la Pro Fm) în „Jurnal de Chişinău”: „Migraţia rămâne tema nr.1 a dramaturgilor basarabeni”

Citez : « Pentru regizorii şi actorii noştri piesa nu este adesea decât un pretext. De aici deformarea la care sunt supuse şi cuvintele, şi intonaţia, şi accentul logic. »

În fapt nimic deosebit, dar dispreţul abia camuflat pentru meseria de regizor, pretenţia de a fi prost înţeles nu prinde bine. Munca scriitorului e una, munca regizorului e alta. E o muncă să scrii frumos, cu idei, cu personaje. E o muncă şi aranjarea în scenă, găsirea unor formule vizuale şi auditive, de decor şi scenariu, de mimică şi costumaţie – toate pentru a dezghioca ceea ce stă în „spatele cuvântului”, cum zice d-l Cheianu.

Pe de altă parte, există o stare de spirit care explică acest tip de gândire: dispreţul înnăscut şi cultivat al „oamenilor de creaţie” faţă de tehnicieni. În cazul nostru, această aserţiune este falsă: regizorul este tot un om de creaţie. La limită şi un inginer reprezintă o specialitate creativă (doar că în alt sens)...Îmi amintesc desconsideraţia unui pretins scriitor faţă de traducători. Sunt nişte vite cu ochelari care rumegă literatură, zicea el.

Tot un soi de „poveste a jesrtfei”...