Boțul de lumină

Bună ziua, dragi copii. Moldova suge masiv, eu stau pe cox şi am febră, iar câinele meu pur şi simplu stă pe spais. La ultima noastră întâlnire din anul precedent de studiu v-am arătat cum se alege şanțul potrivit when overdosed şi ați avut ca temă pentru acasă compunere despre cum v-ați petrecut vacanțul de vară. Având în vedere că pe mine mă doare-n pornhub de modul în care ați borât în vacanță, vă propun să scoateți spaisul din dulap şi să deschideți coranul la pagina 42. Acuş una din femeile de serviciu va aduce un fier de călcat şi un castet, iar voi va trebui să dați un test. În acel moment uşa clasei s-a deschis şi şi-a făcut apariția Marilyn Cozonac, femeia de serviciu responsabilă pe sălile de chimie şi fizică. Aceasta avea asupra ei un fier de călcat, un castet ruginit şi o eprubetă cu un conținut albastru, tulbure. Din două mişcări lente femeia puse pe masa profesoarei fierul de călcat şi castetul, după care ochii ei tremurânzi au început să scaneze haotic auditoriul. Privirea i se opri asupra portretului lui Mihai Eminescu, ce stătea atârnat pe peretele din spate. Femeia privea fix portretul în timp ce ridica încet eprubeta spre gură. Vă mulțumesc, Marilyn, a intervenit profesoara. Femeia a tresărit uşor şi a dat repede peste cap eprubeta, un strop sărind pe obrazul lui Ciprian. Ieşi din clasă şi se auzi îndepărtându-se pe hol. Ciprian scoase limba şi linse stropul de pe obraz. Peste 15 minute el s-a ridicat și a ieșit din clasă. De atunci despre Ciprian nu s-a mai auzit nimic. Așa, copii, fiecare din voi să scoată vodnecul de sub bancă și trageți câte un fum de spais kibeni materi să plec și eu mai repede căci azi e marți, ziua în care de obicei particip la sex în grup cu directorul școlii, fiica mea, profesoarele de engleză și chimie și niște studenți. De ce eu vouă vă zic asta? Sincronizat aproape perfect, copiii au pus vodnecele pe bancă, au desfăcut hârtiuțele, cele trei degete cu care se face semnul crucii le-au coborât peste conținutul din hârtiuță, au luat fiecare cât au socotit de cuviință și au plasat firicelele de spais în dopurile fabricate din folie de aluminiu de la ciocolatele Dor. Allah este Binevoitor cu robii Săi. El dăruiește cele spre viețuire cui voiește El. El este Tare, Puternic [Al-Qawiyy, Al-'Aziz]. Teodor, ce bolmojești acolo? De ce nu-ți fumezi spaisul? Eu cu cine am vorbit mai devreme, pezdoiu lu mam'ta! Chiar amu ai pus mâna și ți-ai luat doza! Acuș veți trece la tablă și vă veți lupta, în perechi, folosind castetul și fierul de călcat. Dar, doamna profesoară, nu suntem toți egali la făcătură. Unii din noi sunt mai slabi și firavi, alții mai înalți și puternici. Nu mi se pare deloc corect acest test, a obiectat Teodor. Profesoara s-a ridicat de pe scaun și a început să strige: băi huieputală mică, tu pe mine să nu mă înveți ce-i corect și ce nu! Eu suca dacă am zis așa să fie, tu și blea ai ahuit cu tătu, AAAAAAAAAAAAA m-ai enervat la culme, pochizdoc mic și prost ce ești! Doamna profesoară a tras sertarul biroului, a scos din el o seringă cu gheryci gata încărcată, și-a băgat-o instant în venă și a împins conținutul într-însa. Copiii o priveau și  puteau observa cum fața i se descrețește, încet îi apare zâmbetul, pleoapele i se coboară încet pe ochi și ea cade ușor în scaun. Liniște. Se puteau auzi doar niște bătăi înăbușite, cauzate de două dintre picioarele băncii lui Adrian, din motiv că acesta își făcea laba în timp ce se uita pe furiș la ceafa Izabelei. Anume în acel moment, o rază albă de lumină țâșni în interiorul clasei și devenea din ce în ce mai intensă. La început, proiecția razei de pe podea se mișca haotic și-și schimba forma, apoi a început să prindă contur și într-un final a luat forma unui om, dar fără o față clară. Plus la asta, creatura luminoasă puțea a căcat. Cine ești, boț de lumină? Și de ce puți? a întrebat Teodor. O, tu, copile, suflet sfânt și inocent, sunt un păcătos, o mizerie. Cum adică? Fii mai explicit. O, copile, sunt un ipocrit, un căcat, un nimic, o eroare... Hai, termină cu aprecierea de sine, spune cine ești! Sunt un pidar, un gandon, o vaflă.... Dar spune odată cine ești! Sunt Viorel Pahomi.
Sursa
2019-08-20 17:14:04



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

19:10:00Éxito —» Andrei LANGA. Blogul personal
15:04:54Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
13:41:56Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
06:15:00DISCUL SAU PĂTRATUL, MALEVICI SAU JAPONEZII? —» Leo Butnaru
02:31:21Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:27:50Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
20:56:34Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
10:38:46A învins primarul în instanță —» Curaj.TV | Media alternativă
08:37:00DIN BIBLIOGRAFIA JURNALULUI —» Leo Butnaru
13:37:00Mortua est —» Andrei LANGA. Blogul personal
13:37:00Mortua est —» Andrei LANGA. Blogul personal
12:07:07Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
11:42:15Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
11:35:00Trecut —» Andrei LANGA. Blogul personal
11:35:00Trecut —» Andrei LANGA. Blogul personal
04:09:00Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
04:07:22Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
20:44:51Festivalului Internațional de Comedie FESTIS —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
18:56:30Cum încearcă Rusia să ne îndepărteze de democrație – Recorder —» Curaj.TV | Media alternativă
16:18:58Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:16:20Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:47:00STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
07:26:24Nou: MinisTerrios Roșie Împărăteasă 2022 —» Fine Wine
14:26:00Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
10:49:17Rolul blogului în promovarea resurselor informaționale —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'