Dar cum ramane cu banii?

Cititorii care deschid aceasta pagina mai des, stiu ca de apoape doua luni deja, nu mai sunt angajata. Ceea ce inseamna libertatea deciziilor, organizarea timplui in dependenta de prioritati, mobilitate sporita si, cel mai important, posibilitatea de a alege cu cine lucrezi. Toate bune si frumoase, dar cum ramane cu banii? Toti ma intreaba. Cine mai voalat, cine pe sleau. Si, deoarece, am promis sa revin la aceasta tema, iata ca ma tin de cuvant.

Cu banii e deosebit. De cand nu mai am un salariu stabil, valoarea banilor s-a schimbat. Si, contrar parerii generale, s-a schimbat intr-o maniera pozitiva. Decizia de a pleca de la lucru nu a fost usoara, cu atat mai mult, cu cat eram garantul stabilitatii financiare a unei familii intregi, formata din cativa oameni. Imi faceam griji, e putin spus. Ma gandeam ca numai de mine depinde bunastarea catorva oameni si ca, luand o astfel de decizie, ii voi priva de unele lucruri esentiale, care se pot procura cu bani. Eram, de fapt, intr-o ipostaza normala mie – fara mine toti se vor pierde.

Viata, insa, le pune la loc pe toate. Cand tensiunea din capul meu a urcat critic, am lasat totul balta si am zis ca eu nu mai vreau sa-mi petrec viata la birou. Dar cu banii fie ce-o fi. Si, cum fac de obicei in astfel de situatii, am citat ultima propozitie din “Colonelului nimeni nu-i scrie” de Marquez, cand sotia colonelului, adusa la limita saraciei si disperarii (citit cartea ca sa stiti de ce), il intreaba pe colonel:

- Ce vom manca in tot acest timp?

- Rahat. – a raspus colonelul”

Deci, m-am relaxat. Undeva in forul meu interior, linistea s-a instalat. Nu ma intrebati cum, ca nu as sti sa dau o reteta. Mi-a numarat economiile, m-am apucat sa impletesc mai activ, am scris ca sunt disponibila pentru colaborari. Si lumea nu e surda si nici oarba. Au inceput sa vina unele propuneri. Sigur, majoritatea nu platesc, dar e bine sa te implici in diverse activitati, chiar si gratuit. Experienta acumulata, cunostintele noi, oamenii, fara care in viata nu poti capata mare lucru, au mai multa valoare, decat cele cateva mii de lei, care azi sunt, maine nu.

Datorita blogului, mi s-au facut si cateva propuneri care ma vor ajuta sa-mi platesc chiria.

Dar stiti ce este cel mai curios? Calitatea vietii s-a schimbat. Daca in timpul cand aveam un salariu bun, eram intotdeuna stresata si panicata ca nu-mi ajung bani, ca nu-mi pot permite sa ma rasfat in momentele in care aveam nevoie, acum, cand pe cardul meu bancar nu mai vine nimic, ma simt ca o mica Cleopatra. Nu-mi mi-am pus niciun fel de restrictii bugetare. Vreau crema buna de fata – mi-o iau. Vreau parfum frantuzec- mi-l iau. Am vazut o rochie de la care imi lasa gura apa – mi-o iau. Sunt invitata la sauna – merg.

Si nu mananc mai rau din aceasta cauza. Si nu am datorii. Si copilul e imbracat si hranit. Si mama se descurca bine fara ajutorul meu financiar. Si barbatul a devenit parca mai barbat. Si de flori casa e plina. Si sampanie bem mai des decat inainte. Si facturi nu platesc si nu-mi bat capul, asa cum stiam ca unele femei nu-si bat niciodata capul si ma miram cum de le reuseste.

Doamna psiholog, pe care am vizitat-o de cateva ori vara trecuta, nu s-ar mira. Si-ar pune zambetul calm si luminos pe fata si mi-ar spune ca se bucura ca am inteles ceea ce ea atat de mult s-a straduit sa aduca in sufletul meu.

- Diana, ce vrei sa fii? Femeie sau barbat? – ma intreaba ea atunci.

- Nu stiu…dar facturile trebuie platite, bani trebuiesc…ma tem ca nu vom mai avea ce manca…mama singura nu se va descurca…

- Relaxeaza-te. O femeie nu e o axa pe care se tin toate. Femeia e apa, e fluida, femeia niciodata nu moare de foame. Astea sunt legile naturii.

Au trecut cateva luni de atunci. Si abia acum am simtit ceea ce spunea. Si nu pot explica nimic. Scepticul din mine a renuntat sa mai lupte si sa dovedeasca ceva. El si-a depus armele.

Nu stiu ce va fi mai departe. Intuitia, insa, mi-a spus intr-o zi, foarte clar, ca viitorul va fi luminos. Si eu cred. Si continui sa lucrez la ceea ce-mi place, sa ma rasfat si sa nu-mi bat capul.


Filed under: Cronica unei mame visătoare

Sursa
2013-11-14 11:20:51



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

05:05:26OMUL ȘI CARTEA —» Leo Butnaru
17:53:00Prograin Organic: agricultura ecologică din Republica Moldova cucerește piețele externe 👍 —» Sandu GRECU
07:33:59Wine run: Colinele Mircești 2026 —» Fine Wine
05:56:04DIN ȘAHUL LUMII, ȘAHUL VIEȚII —» Leo Butnaru
20:03:00Servicii sociale mai bune la Strășeni: Centrul de zi pentru persoane vârstnice „Răsărit” devine mai eficient energetic și mai accesibil ☀️ —» Sandu GRECU
13:25:00Cariera care te conectează cu lumea: Interviu cu Mihai Sava, Președintele AMALT, despre oportunitățile profesiei de Dispatcher 👍 —» Sandu GRECU
12:37:00Cu sprijinul Uniunii Europene, Serviciul social „Locuința Protejată” din Glodeni devine un model de eficiență energetică și incluziune socială 👍 —» Sandu GRECU
10:40:53Spumantul: zâmbetul comercial al sectorului de vinuri —» Fine Wine
09:47:03James Suckling evaluează, în premieră, vinurile Purcari —» Fine Wine
05:25:21DIN ȘAHUL VIEȚII —» Leo Butnaru
09:26:33Între simbol și ironie – Violeta Zabulica-Diordiev —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
08:58:24Cătălin Păduraru: „Acum este pasul obligatoriu de ieșire la atac” —» Fine Wine
05:24:54DE LA PORȚILE ROMEI, DIN ROMA —» Leo Butnaru
05:53:47DIN POEZIA LUMII / FRANCEZĂ —» Leo Butnaru
15:46:39Moldovenii vor un stil de viață sănătos. Transportul alternativ poate fi soluția. —» Curaj.TV | Media alternativă
07:51:24DIN REVISTA TINERILOR —» Leo Butnaru
10:35:36DIN FĂCLIA —» Leo Butnaru
08:15:00Gloria K-1, viitor frumos și bani mulți. Bolea: aducem Europa la Chișinău. 100 de mii de dolari în avion 💲💥🥊 —» Sandu GRECU
07:43:00Pictorița Eleonora Romanescu —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
14:15:58DIN REVISTA TINERILOR —» Leo Butnaru
11:35:22Gala premiilor ”Ex Libris” – la bibliotecă —» BPR Ungheni's Blog
10:41:00Istoria unui proiect de hotărâre de Guvern prost intenționat 💧 —» Sandu GRECU
18:12:00din cosmograme —» Leo Butnaru
05:56:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
11:11:00DE BLAJINI —» Leo Butnaru