Dar cum ramane cu banii?

Cititorii care deschid aceasta pagina mai des, stiu ca de apoape doua luni deja, nu mai sunt angajata. Ceea ce inseamna libertatea deciziilor, organizarea timplui in dependenta de prioritati, mobilitate sporita si, cel mai important, posibilitatea de a alege cu cine lucrezi. Toate bune si frumoase, dar cum ramane cu banii? Toti ma intreaba. Cine mai voalat, cine pe sleau. Si, deoarece, am promis sa revin la aceasta tema, iata ca ma tin de cuvant.

Cu banii e deosebit. De cand nu mai am un salariu stabil, valoarea banilor s-a schimbat. Si, contrar parerii generale, s-a schimbat intr-o maniera pozitiva. Decizia de a pleca de la lucru nu a fost usoara, cu atat mai mult, cu cat eram garantul stabilitatii financiare a unei familii intregi, formata din cativa oameni. Imi faceam griji, e putin spus. Ma gandeam ca numai de mine depinde bunastarea catorva oameni si ca, luand o astfel de decizie, ii voi priva de unele lucruri esentiale, care se pot procura cu bani. Eram, de fapt, intr-o ipostaza normala mie – fara mine toti se vor pierde.

Viata, insa, le pune la loc pe toate. Cand tensiunea din capul meu a urcat critic, am lasat totul balta si am zis ca eu nu mai vreau sa-mi petrec viata la birou. Dar cu banii fie ce-o fi. Si, cum fac de obicei in astfel de situatii, am citat ultima propozitie din “Colonelului nimeni nu-i scrie” de Marquez, cand sotia colonelului, adusa la limita saraciei si disperarii (citit cartea ca sa stiti de ce), il intreaba pe colonel:

- Ce vom manca in tot acest timp?

- Rahat. – a raspus colonelul”

Deci, m-am relaxat. Undeva in forul meu interior, linistea s-a instalat. Nu ma intrebati cum, ca nu as sti sa dau o reteta. Mi-a numarat economiile, m-am apucat sa impletesc mai activ, am scris ca sunt disponibila pentru colaborari. Si lumea nu e surda si nici oarba. Au inceput sa vina unele propuneri. Sigur, majoritatea nu platesc, dar e bine sa te implici in diverse activitati, chiar si gratuit. Experienta acumulata, cunostintele noi, oamenii, fara care in viata nu poti capata mare lucru, au mai multa valoare, decat cele cateva mii de lei, care azi sunt, maine nu.

Datorita blogului, mi s-au facut si cateva propuneri care ma vor ajuta sa-mi platesc chiria.

Dar stiti ce este cel mai curios? Calitatea vietii s-a schimbat. Daca in timpul cand aveam un salariu bun, eram intotdeuna stresata si panicata ca nu-mi ajung bani, ca nu-mi pot permite sa ma rasfat in momentele in care aveam nevoie, acum, cand pe cardul meu bancar nu mai vine nimic, ma simt ca o mica Cleopatra. Nu-mi mi-am pus niciun fel de restrictii bugetare. Vreau crema buna de fata – mi-o iau. Vreau parfum frantuzec- mi-l iau. Am vazut o rochie de la care imi lasa gura apa – mi-o iau. Sunt invitata la sauna – merg.

Si nu mananc mai rau din aceasta cauza. Si nu am datorii. Si copilul e imbracat si hranit. Si mama se descurca bine fara ajutorul meu financiar. Si barbatul a devenit parca mai barbat. Si de flori casa e plina. Si sampanie bem mai des decat inainte. Si facturi nu platesc si nu-mi bat capul, asa cum stiam ca unele femei nu-si bat niciodata capul si ma miram cum de le reuseste.

Doamna psiholog, pe care am vizitat-o de cateva ori vara trecuta, nu s-ar mira. Si-ar pune zambetul calm si luminos pe fata si mi-ar spune ca se bucura ca am inteles ceea ce ea atat de mult s-a straduit sa aduca in sufletul meu.

- Diana, ce vrei sa fii? Femeie sau barbat? – ma intreaba ea atunci.

- Nu stiu…dar facturile trebuie platite, bani trebuiesc…ma tem ca nu vom mai avea ce manca…mama singura nu se va descurca…

- Relaxeaza-te. O femeie nu e o axa pe care se tin toate. Femeia e apa, e fluida, femeia niciodata nu moare de foame. Astea sunt legile naturii.

Au trecut cateva luni de atunci. Si abia acum am simtit ceea ce spunea. Si nu pot explica nimic. Scepticul din mine a renuntat sa mai lupte si sa dovedeasca ceva. El si-a depus armele.

Nu stiu ce va fi mai departe. Intuitia, insa, mi-a spus intr-o zi, foarte clar, ca viitorul va fi luminos. Si eu cred. Si continui sa lucrez la ceea ce-mi place, sa ma rasfat si sa nu-mi bat capul.


Filed under: Cronica unei mame visătoare

Sursa
2013-11-14 11:20:51



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

12:13:56Epicrama: a doua generație —» Fine Wine
08:00:02Feteasca Generation dă tonul la Soirée Blanche: cinci vinării cu noutăți în pahare —» Fine Wine
05:23:25PROZE —» Leo Butnaru
13:16:08Moldoveanul Artiom Livadari va lupta în GLORY 💥🏆 —» Sandu GRECU
15:55:57Un Yes-Eu —» Leo Butnaru
14:51:14Merdeneaua 2.0 —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
14:46:16Algoritm Literar. Nr. 9, iulie 2014 —» Algoritm Literar
14:46:16Revista Algoritm Literar. Nr. 10, decembrie 2014 —» Algoritm Literar
14:46:15Revista Algoritm literar, trim. I, 2015 —» Algoritm Literar
14:46:15ALGORITM LIERAR nr. 2/2015 —» Algoritm Literar
14:46:15ALGORITM LITERAR nr. 3 (13)/2015 —» Algoritm Literar
14:46:14Algoritm Literar, nr. 4 (14) 2015 —» Algoritm Literar
14:46:14Algoritm Literar, nr. 1 (15), anul VII, martie 2016 —» Algoritm Literar
14:46:13Algoritm Literar, nr. 2 (16), trimestrul II, 2016. —» Algoritm Literar
14:46:13ALGORITM LIETRAR nr 3/2016! —» Algoritm Literar
14:46:12ALGORITM LITERAR NR 1/2017 —» Algoritm Literar
04:40:04BACOVIA —» Leo Butnaru
12:55:11Fără Titlu —» Leo Butnaru
05:03:22ÎNTRE PROZĂ ȘI YES-EU —» Leo Butnaru
15:11:26„O societate puternică înseamnă o societate informată și unită” – Rodica Lilica, studentă la programul dual Finanțe și Bănci, ASEM 💫 —» Sandu GRECU
15:04:29„Europa nu este doar o destinație, ci cel mai sigur plan prin care ne putem moderniza fiecare localitate” – Cristian David, Președinte ILD România 💫 —» Sandu GRECU
12:10:57Feteasca Run: prima cursă care unește vinăriile din Cricova —» Fine Wine
11:53:47Festivalul vinului de autor: 4-6 septembrie —» Fine Wine
18:11:55FIECARE COPIL MERITĂ ȘANSA DE A-ȘI URMA VISUL! 💙💛 —» Sandu GRECU
05:11:19DIN REVISTA TINERILOR —» Leo Butnaru