Dar cum ramane cu banii?

Cititorii care deschid aceasta pagina mai des, stiu ca de apoape doua luni deja, nu mai sunt angajata. Ceea ce inseamna libertatea deciziilor, organizarea timplui in dependenta de prioritati, mobilitate sporita si, cel mai important, posibilitatea de a alege cu cine lucrezi. Toate bune si frumoase, dar cum ramane cu banii? Toti ma intreaba. Cine mai voalat, cine pe sleau. Si, deoarece, am promis sa revin la aceasta tema, iata ca ma tin de cuvant.

Cu banii e deosebit. De cand nu mai am un salariu stabil, valoarea banilor s-a schimbat. Si, contrar parerii generale, s-a schimbat intr-o maniera pozitiva. Decizia de a pleca de la lucru nu a fost usoara, cu atat mai mult, cu cat eram garantul stabilitatii financiare a unei familii intregi, formata din cativa oameni. Imi faceam griji, e putin spus. Ma gandeam ca numai de mine depinde bunastarea catorva oameni si ca, luand o astfel de decizie, ii voi priva de unele lucruri esentiale, care se pot procura cu bani. Eram, de fapt, intr-o ipostaza normala mie – fara mine toti se vor pierde.

Viata, insa, le pune la loc pe toate. Cand tensiunea din capul meu a urcat critic, am lasat totul balta si am zis ca eu nu mai vreau sa-mi petrec viata la birou. Dar cu banii fie ce-o fi. Si, cum fac de obicei in astfel de situatii, am citat ultima propozitie din “Colonelului nimeni nu-i scrie” de Marquez, cand sotia colonelului, adusa la limita saraciei si disperarii (citit cartea ca sa stiti de ce), il intreaba pe colonel:

- Ce vom manca in tot acest timp?

- Rahat. – a raspus colonelul”

Deci, m-am relaxat. Undeva in forul meu interior, linistea s-a instalat. Nu ma intrebati cum, ca nu as sti sa dau o reteta. Mi-a numarat economiile, m-am apucat sa impletesc mai activ, am scris ca sunt disponibila pentru colaborari. Si lumea nu e surda si nici oarba. Au inceput sa vina unele propuneri. Sigur, majoritatea nu platesc, dar e bine sa te implici in diverse activitati, chiar si gratuit. Experienta acumulata, cunostintele noi, oamenii, fara care in viata nu poti capata mare lucru, au mai multa valoare, decat cele cateva mii de lei, care azi sunt, maine nu.

Datorita blogului, mi s-au facut si cateva propuneri care ma vor ajuta sa-mi platesc chiria.

Dar stiti ce este cel mai curios? Calitatea vietii s-a schimbat. Daca in timpul cand aveam un salariu bun, eram intotdeuna stresata si panicata ca nu-mi ajung bani, ca nu-mi pot permite sa ma rasfat in momentele in care aveam nevoie, acum, cand pe cardul meu bancar nu mai vine nimic, ma simt ca o mica Cleopatra. Nu-mi mi-am pus niciun fel de restrictii bugetare. Vreau crema buna de fata – mi-o iau. Vreau parfum frantuzec- mi-l iau. Am vazut o rochie de la care imi lasa gura apa – mi-o iau. Sunt invitata la sauna – merg.

Si nu mananc mai rau din aceasta cauza. Si nu am datorii. Si copilul e imbracat si hranit. Si mama se descurca bine fara ajutorul meu financiar. Si barbatul a devenit parca mai barbat. Si de flori casa e plina. Si sampanie bem mai des decat inainte. Si facturi nu platesc si nu-mi bat capul, asa cum stiam ca unele femei nu-si bat niciodata capul si ma miram cum de le reuseste.

Doamna psiholog, pe care am vizitat-o de cateva ori vara trecuta, nu s-ar mira. Si-ar pune zambetul calm si luminos pe fata si mi-ar spune ca se bucura ca am inteles ceea ce ea atat de mult s-a straduit sa aduca in sufletul meu.

- Diana, ce vrei sa fii? Femeie sau barbat? – ma intreaba ea atunci.

- Nu stiu…dar facturile trebuie platite, bani trebuiesc…ma tem ca nu vom mai avea ce manca…mama singura nu se va descurca…

- Relaxeaza-te. O femeie nu e o axa pe care se tin toate. Femeia e apa, e fluida, femeia niciodata nu moare de foame. Astea sunt legile naturii.

Au trecut cateva luni de atunci. Si abia acum am simtit ceea ce spunea. Si nu pot explica nimic. Scepticul din mine a renuntat sa mai lupte si sa dovedeasca ceva. El si-a depus armele.

Nu stiu ce va fi mai departe. Intuitia, insa, mi-a spus intr-o zi, foarte clar, ca viitorul va fi luminos. Si eu cred. Si continui sa lucrez la ceea ce-mi place, sa ma rasfat si sa nu-mi bat capul.


Filed under: Cronica unei mame visătoare

Sursa
2013-11-14 11:20:51



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

06:14:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
10:34:00AVANPREMIERA UNUI INTER-VIU —» Leo Butnaru
10:22:00GÂNDURI LA FINAL DE AN 2025 —» Leo Butnaru
06:32:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
10:45:10Elfrida Koroliova: prin labirintul pasiunilor —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
06:53:00POEME DIN REVISTA TINERILOR —» Leo Butnaru
14:23:00Stix —» Andrei LANGA. Blogul personal
17:12:43Razie cu scandal filmată de Activistul buzoian —» Curaj.TV | Media alternativă
07:01:00JURNALUL CA MEMORIE —» Leo Butnaru
13:53:00Covor —» Andrei LANGA. Blogul personal
13:53:00Covor —» Andrei LANGA. Blogul personal
07:25:10La Steaua care-a Răsărit — poezie, tradiție și lumină de Crăciun la bibliotecă —» BPR Ungheni's Blog
06:58:00DIN ISTORIA AVANGARDISMULUI EUROPEAN —» Leo Butnaru
08:42:00STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
17:04:34În sfârșit, știu ce vreau să mă fac când voi fi mare! —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
11:22:00argivă 2019 —» Leo Butnaru
07:47:00POEZIA FRANCEZĂ —» Leo Butnaru
07:13:00DIN COSMOGRAME —» Leo Butnaru
07:32:00DINTR-O ANTOLOGIE RECENTĂ —» Leo Butnaru
21:49:14Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:24:04Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:21:11Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:06:00EXIST, DECI RĂSPUND —» Leo Butnaru
19:22:06Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:58:07Fără Titlu —» Путепроводные Заметки