Plăcinte, doruri şi amintiri

N-aş putea să uit nici dac-aş încerca mirosul dulce al plăcintelor aburinde de acasă. Soculente şi moi, abia rumenite la gura cuptorului, plăcintele de acasă nu se pot compara cu toate prăjiturile şi copturile din lume! Pentru că le face mama! Ştie ea o reţetă magică şi le pregăteşte atât de bine că ne adună imediat pe toţi cinci în jurul mesei, fără a ne anunţa când sunt gata. Şi sunt cele mai bune pentru că însumează o galerie întreagă de amintiri frumoase din copilărie noastră, legate de casa părintească, de părinţi, de bunici, de fraţi şi surori (ce bucurie să ai fraţi mai mari!), de zbenguieli prin praf cu picioarele goale, de genunchi juliţi, de bătături, de cântece, de jocuri şi alte ghiduşii cu care am gustat din viaţă, cu care am crescut!

getImage

 

Acum, de când am crescut şi ne-a împrăştiat viaţa prin lume, ne hrănim cu amintirile acelor vremuri! Cu dulceaţa imaginilor din inima noastră în care mama ne dădea la fiecare plăcinţele cu umplutura dorită, şi ne pupa cu la fel de multă dragoste pe toţi, strângându-ne la piept. (Oh, mamă, cât pot să te iubesc de mult!)

Acum, că sunt în oraş, pot să-mi cumpăr orice fel de prăjiturică, plăcinţică, colăcel, sau pâine la orice colţ de stradă, din ce magazin doresc, fără să aştept. De toate dimensiunile dorite, formele dorite, culorile dorite, umpluturile dorite, până şi mirosurile dorite. Dar nu au acelaşi gust. Nu sunt ca ale mamei, nu sunt de acasă, din cuptorul mare la gură căruia aşteptam cuminţei şi ascultam poveşti până se coceau. Nu sunt cele cu care am crescut mari şi nu au în ele dragostea mamei. Sunt doar copturi, obişnuite, care doar ne satisfac o poftă de moment.

Acum, nu pot decât să mulţumesc mamei din tot sufletul, pentru toate dorurile, amintirile şi plăcintele copilăriei mele! Am un cufăraş drag cu amintiri dulci care-mi fac viaţa la fel de dulce, şi care mă ţine legată sufleteşte de casa părintească, de satul natal şi de toţi cei dragi inimii mele! Şi sunt fericită! (aşa cum ar trebuie să fie fiecare care-şi are, undeva, rădăcinile…)

 



Sursa
2013-10-26 18:00:03



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

08:12:00DIN POEZIA UNIVERSALĂ —» Leo Butnaru
21:27:00Schimbarea începe cu noi: Serviciul protecție internă și anticorupție - vocea integrității în cadrul Ministerului Afacerilor Interne —» Sandu GRECU
06:29:00JURNALUL CA MEMORIE —» Leo Butnaru
08:28:00VECERNIE. MORMÂNTUL VERONICĂI MICLE —» Leo Butnaru
07:56:25Ты заплатил - значит я твой? Жёсткая правда про клиентов и деньги —» Сажевые фильтры (DPF/ FAP). Чип тюнинг. Теория, практика.
06:15:00RĂSPUNSURI LA MEJDINĂ DE ANI —» Leo Butnaru
11:15:00LITERE SĂRUTATE SAU TEATRUL ALFABETULUI —» Leo Butnaru
23:20:42PSD vs Chat GPT pe tema Mercosur —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
08:46:00CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CELUI CARE TE-A SCRIS... —» Leo Butnaru
00:12:32One Battle After Another —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
09:13:00DIN POEZIA LUMII / FRANȚA —» Leo Butnaru
09:34:01DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
17:18:38Iarna e ca vara, pe ici pe colo —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
12:42:00CU TELEVIZIUNEA ÎN CASĂ, PREZENTĂM CELE 11 VOLUMEA ALE JURNALULUI UNEI EPOCI —» Leo Butnaru
10:37:24Leo Butnaru își prezintă jurnalul scris timp de peste 50 de ani: „Jurnal... —» Leo Butnaru
06:51:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
19:53:20Romanian Air Force salvează vieți —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
13:20:53Încă o operațiune specială —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
09:59:00POEZIA FRANCEZILOR —» Leo Butnaru
20:43:00Год Огненного Коня. —» Александр Ищенко - Размышления
15:28:00AVEȚI O CUTIE CU FOTOGRAFII? —» Leo Butnaru
13:33:53Bilanț, 2025 —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
06:37:02DE REVELION —» Leo Butnaru
07:06:00DIN REVISTA TINERILOR —» Leo Butnaru
06:14:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru