Potenţa stradală sau Măsurătoarea de pu*ulici

O mare măsurătoare de puţulici urmează să aibă loc la Chişinău în prima perioadă a lunii noiembrie, dacă nu chiar toată luna ce urmează pînă la summitul de la Vilnius. Aş scrie “pu*ulici” ca în titlu, dar mă tem că nu-i prea clar şi tocmai de asta, scriu aşa cum este – “puţulici”.

“O mare adunare”, mai că nu “naţională”, la care vor participa “mulţi, foarte mulţi” – ne promit liderii Coaliţiei (tot ei, ai Alianţei), recent împăcaţi la Orhei, Ialoveni şi Publika. La Chişinău, chipurile nu se împacă pentru că Guznac e contra (cine ştie, va înţelege).

Măsurătoarea va începe, “cu zîmbetul pe buze” şi “speranţă în viitor”, la data de 3 noiembrie în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi urmează să continuie înaintea şedinţei Legislativului din ziua de joi, 7 noiembrie, numită în popor şi “okteabriskaya”. Continuarea va fi, deja tradiţional, “cu tobe, injurii şi agresivitate”.

Anume, va continua “deja tradiţional” şi va începe “cu zîmbetul pe buze”. Pentru că, chiar dacă, în ultima perioadă, comuniştii protestează practic la fiecare sfîrşit de săptămînă, “măsurătoarea” va începe anume pe 3 noiembrie. Marian Lupu nici n-a ascuns că adunarea din 3 noiembrie vine ca (o) “contramanifestaţie” protestelor PCRM din ultima perioadă. Proteste supte din deget, aproape ca o gogoaşă strînsă de la fundul sacului PCRM înaintea summitului de la Vilnius.

E şi normal, opoziţia (cea comunistă, cu susţinerea exterioară a celei pro-”Uniune Vamală”, contra conducerii numit “democrate, liberal-democrate şi reformatoare”, orientat “pro-Europene”) trebuie să-şi joace rolul. Da, într-o ţară normală, opoziţia ar trebui să fie una constructivă şi nu destructivă cum e în cazul nostru. Dar.., nu uităm că trăim în Moldova. Deci, avem opoziţia pe care o merităm.

De ce la vederea puţulicei comuniste, arătată fără de manajamente în ultima perioadă, guvernarea trebuie neapărat să-şi etaleze şi ea potenţa în văzul tuturor?!, pentru mine rămîne a fi o întrebare deschisă, şi deocamadată, neînţeleasă. Diogene din Sinope se masturba în public şi se considera “cetăţeanul lumii”, omul cosmopolit, dar de atunci lucrurile au mai evoluat un pic. Fîsul nu trebuie răsplătit cu fîs. Şi-aşa de-abia se mai respiră în ţara asta. Nu-i neapărat de-a închide definitiv oxigenul.

Aproape sigur, comuniştii nu se vor lăsa mai jos. Iar pentru că vine “okteabriskaya”, şi mai ales pentru că şi ei, la fel ca guvernarea numit “pro-Europeană”, au nevoie să fie văzuţi de “partenerii strategici externi” – vor strînge din buci şi vor încerca să scoată în stradă şi mai mulţi, şi tot cu unicul scop de a fi văzuţi. (E altă întrebare dacă le va reuşi sau nu).

Anume aşa riscăm să petrecem toată luna noiembrie în demonstraţii de potenţă stradală pro- sau anti-creatoare. La ce bun, odată ce Europa este în situaţia în care este: cu un “parteneriat estic” aproape eşuat, dar în care s-a investit enorm; cu alegeri în 2014, la care va trebui să explice alegătorului european unde-i “povestea de succes”, banii şi, mai ales, rezultatele?! Unicul “story” posibil, nu neapărat “happy-end-ist”, este Republica Moldova. (Apropo, “prost să fii şi noroc să ai”.)

Ce să mai, bună poveste! Povestea degradării treptate de la discuţii despre “principii şi valori”, la “aşi în mîneci” şi “mass-turbare publică”.