Adio, pica frunza

IMG_8913

Sedeam cu ea pe o banca pe marginea unei ape. Mi-am lasat capul pe umarul ei fragil, am cuprins-o cu bratul drept de mijloc. As mai fi putut cuprinde un elefant, atat de subtire si firav era. Nici paltonul voluminos, din “pelicula”, nu putea masca faptul ca m-am lasat pe trestioara. Un baobab si o trestioara.

- Imagineaza-ti ca eu am 93 de ani, iar tu 70, si ca tot stam pe malul unui lac. Iar eu am ramas doar cu niste dinti pusi, care imi cad uneori, deoarece m-am imputinat la fata si nu mai au de ce se tine, iar cand vorbesc imi rugum buzele.

Am inceput sa imit vorba unei femei foarte varstnice. Ea se prapadea de ras. Eu vorbeam. Ma opream ca sa rad si ca sa-mi inghit nodurile din gat. Nu vroiam sa ma surprinda ca m-am emotionat. Si nici ca mi se umpleau ochii cu lacrimi. Noi peste 61 de an. La brat. Eu cu picioarele tremurande. Ea ridata. Bunica si, poate, strabunica. Eu in prag de moarte. Ea in prag de moarte.

O priveam cu coada ochiului. Incercam sa-mi imaginez obrazul ei ridat, parul insurit. Sa-mi imagize ce as simti la 93 de ani alaturi de fata mea. Intr-un parc. La o plimbare. Ea in toamna tarzie de viata. Eu in iarna. In sfarsit de iarna, cand crapa si ouale de balaur, vorba bunicai mele.

- Iti amintesti cum ne plimbam odata, toamna, in parcul copilariei mele? Tu aveai 9 ani, eu 32? – o intrebam, imitand vocea de femeie varstica cu dintii pusi care abia se tin. – Tu aveai o crenguta in mana si o tot bagai in apa, iar eu ma gandeam cum o fi peste multi-multi ani?

Am mai vrut sa adaug ca atunci multi nu vor mai trai. Atat de multi, incat mi-am interzis sa ma gandesc cine anume. Poate nici eu nu voi mai fi.

Dar in scenariul nostru era altfel. Mama si fiica la brat. Mama, de 93 de ani, marunta, tremuranda, cu o bereta pusa cochet pe o parte, peste un par rar, tuns pana la urechi, in pantaloni si papuci cu talpa ortopedica, la bratul fiicei. Ele se plimba incet, in ritmul caderii frunzelor, vorbesc. In jur e liniste. In suflet e toamna. Toti au plecat. Iar cine inca mai este, va pleca si acela. Nimic de asteptat. Nimic de vrut. Pace.

 

 


Filed under: Mix

Sursa
2013-10-21 12:21:42



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

06:32:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
10:45:10Elfrida Koroliova: prin labirintul pasiunilor —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
06:53:00POEME DIN REVISTA TINERILOR —» Leo Butnaru
14:23:00Stix —» Andrei LANGA. Blogul personal
17:12:43Razie cu scandal filmată de Activistul buzoian —» Curaj.TV | Media alternativă
07:01:00JURNALUL CA MEMORIE —» Leo Butnaru
13:53:00Covor —» Andrei LANGA. Blogul personal
13:53:00Covor —» Andrei LANGA. Blogul personal
07:25:10La Steaua care-a Răsărit — poezie, tradiție și lumină de Crăciun la bibliotecă —» BPR Ungheni's Blog
06:58:00DIN ISTORIA AVANGARDISMULUI EUROPEAN —» Leo Butnaru
08:42:00STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
17:04:34În sfârșit, știu ce vreau să mă fac când voi fi mare! —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
11:22:00argivă 2019 —» Leo Butnaru
07:47:00POEZIA FRANCEZĂ —» Leo Butnaru
07:13:00DIN COSMOGRAME —» Leo Butnaru
07:32:00DINTR-O ANTOLOGIE RECENTĂ —» Leo Butnaru
21:49:14Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:24:04Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:21:11Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:06:00EXIST, DECI RĂSPUND —» Leo Butnaru
19:22:06Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:58:07Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:40:00LEOLOGISMELE ȘI TRADUCEREA —» Leo Butnaru
20:51:57Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:01:47Fără Titlu —» Путепроводные Заметки