Reîntoarcere la rădăcini
Sat melancolic, așezat între două dealuri ramase golașe, la poalele cărora apa cristalină și-a făcut loc printrepietre, ieșind la iveală pură și nestingherită..jpg)

Izbiște, pământ străbun!
Apa izvoarelor din satul meu, spunePovești din vremuri trecute,La mal încep să se aduneCei dornici să le asculte.
Sat natal cu miros dulce,De amintiri de neuitat,Despre anii mei de școalăȘi prietenii din sat.
Sat natal, ce spui povești,Unde ne simțim copiiȘi ades' ne aminteștiDespre dragostea dintâi.
Satul meu e veșniciaOmului pe acest pământSatul meu e bucuriaDată nouă de Cel sfânt.
Satul meu e poezie,Scrisă-n vreme de țărani,Satul meu e doar mândrie,Adunată peste ani.
P.S. V-am simțit lipsa și n-am făcut o pauza voită. Timpului, apoi problemele tehnice legate de blog m-au ținut departe. Vă doresc un început de săptămână minunat și o toamnă cât mai rodnică! O să revin cu detalii despre ziua satului, pentru că a fost ceva special.
Sursa
2013-10-20 21:58:00