Diana în oraşul piticilor (4)
Pierogi z seremTermini la 20.45 cursul de rusă şi te gândeşti că în jumătate de oră vei fi deja la cămin şi în sfârşit o să mănânci ceva. Mai întâi întrebi dacă vrea cineva să mănânce cu tine. Scoţi din congelator cutia pe care scrie pierogi z serem. Pui în tigaie prima porţie şi ochii de lup urmăresc cu nerăbdare procesul. E gata. O chemi pe M la masă. Zice că te iubeşte pentru asta. Pui în tigaie a doua porţie de pierogi şi între timp stai de vorbă cu M. Ea mănâncă deja. Îi era foame, dar ţi se pare că viteza şi pofta cu care mănâncă nu-s chiar de-o foame. Te gândeşti că poate n-or fi destul de buni sau poate că tu ai făcut ceva greşit. Aştepţi să-i încerci. Când sunt gata, te aşezi la masă. Furculiţa, înger cu săgeată, duce primul pierog spre gura ta. Începi să mesteci şi-ţi dai seama că-i dulce. De-asta mânca ea prea încet.
Pierogi z serem. În traducere - colţunaşi cu caşcaval. Laşi farfuria pe masă, îţi schimbi hainele şi ieşi la Carrefour. Salam, pateu şi caşaval. O altă cină obişnuită cu sandwich-uri.
Poftă bună la nimic
Ce ţi se mai întâmplă când nu ştii poloneza?
Te duci la milk bar să iai prînzul şi alegi din menu ryz z X. Şi X, afli abia apoi, înseamnă ulei de măsline. Aşa că nu-ţi rămâne decât să mănânci orez cu nimic, adică riso bianco în italiană (foarte sănătos zic ei), pentru că nu mai ai timp să stai jumătate de oră la coadă.
Orez. Atât. Smacznego!
/cişî cişonţă cişîsto cişâdeşîci cişî/, adică 3333
Ieri am învăţat numerele în chineză. Mult mai simplu decât în orice altă limbă. Până le-am învăţat în poloneză, când ne duceam să cumpărăm ceva şi ni se spunea preţul, obişnuiam să dăm 100 zlt. Era mult mai uşor. Ştiam că nu am luat mai mult decât atât, aşa că-i ok. Cuvintele pe care le pronunţă doamna de la casă nu par decât o adunătură de ş, ci, şci, cişî.
Sursa
2013-10-20 13:33:00