Contrar părerii comune, deci, socialismul nu a eliminat sfera privată; el a distrus sfera publică – ca ideal, nu ca instituție. El a transformat sfera publică într-un ”celălalt” străin într-o măsură atît de mare încât o nouă sferă publică a apărut după 1989 ca o reacție împotriva ”publicului” per se. Socialismul și-a construit, astfel, propriul cal troian ce nu doar că a i-adus sfârșitul dar a și speriat generațiile ce au trăit pe durata lui împotriva oricărei ideologii ce propovăduiește binele comun așa încât abilitatea lor de a crea o alternativă viabilă, fie ea democrație sau altceva, a fost serios compromisă. Mai încolo, socialismul a propulsat o întreagă armată, o veritabilă coloană a cincea, de nihiliști publici și entuziaști privați în lumea de după 1989. (…) Prin asediile asupra privatului, prin exagerarea sferei publice, prin crearea unor ziduri brutale între aceste domenii, socialismul a aranjat scena pentru o lume în care zidurile brutale persistă, dar în care deja sfera publică e sub asediu. (Sonia Hirt în Iron Curtains: Gates, Suburbs and Privatization of Space in the Post-socialist City, 2012, p.22)
* * * *
Ziarul Liberation publică, în ediția de week-end, 14-15 septembrie, un dosar despre criza economică și despre creativitatea comunităților în privința căilor de supraviețuire a efectelor acesteia. Concluzia dosarului: trebuie să ne reamintim de socialitate, de facerea lucrurilor în comun și de valoarea economică a unor bunuri culturale precum cooperarea și solidaritatea.
* * * *
Kiril Medvedev scrie, în numărul 82 (iulie-august) al revistei The New Left Review un articol în care trece în revistă poezia politică rusă contemporană. Așa l-am re-descoperit pe Vadim Lungul, poet moldovean de limbă rusă, activist și om implicat.