Dance for a living
C.S./Deal/Iulie 2012Iar acum zac nostalgic-tranchilizat, nu mi se poate vorbi și nu răspund decât cu dificultate, recapitulez și rezum, reașez frânturile de timp recuperate de-o memorie înșelătoare într-un puzzle improbabil; am rămas prizonier al acelor ore de lume venită de bunăvoie, de dans, beats din niște difuzoare care n-au stat cu noi până la capăt, crăpând, și, mai mult ca orice, ore de aer liber! Am fost mai tolerant și mai surâzător ca nicicând în istoria lanțului nostru lung (și rupt) de parties. Am crescut odată cu ele, cu stilurile, cu oamenii care vin mereu, fără ca eu să îmbătrânesc, fără să ne lăsăm îmbătrâniți, fără să mai permit spaimelor mele obișnuite sau egoismului meu legendar de singuratic să mă domine. De două zile vegetez neconsolat, cu gândul țintit într-acolo, înapoi la zvâcnetul mușchilor în dans, la lăsarea pe neștiute a nopții, la depănatul butoanelor, țipete ascuțite de extaz, păr răvășit, rechemări la rampă. Aș trăi din asta. Să mă întorc mâine în neverosimila atmosferă ipocrită a corporației mă face să simt mai rău decât dacă m-aș prostitua, simt că mă neg pe mine însumi! Dar fără munca asta a mea de rușinos compromis nu aș fi avut bani pentru a-mi oferi acest cadou minunat. În praful subțire nins pe vinyl, ridicat în aer și-n nări de perechile de tălpi nervoase, cauciucate, în mișcarea lor ritmică, apare cu un plescăit mut steaua perfect circulară a unei lacrimi mari. Lacrima atâtor (a altor) vacanțe pierdute.
Se făcuse de ceva vreme lumină. La aproape două ore după ce ne părăsise, luându-și rămas bun, rupt de oboseală, bunul nostru F. reapare printre noi cu frânele bicicletei rupte, cablurile sărite din lăcașurile lor. Nu se îndurase...
Sursa
2012-07-22 20:17:00