Dance for a living


De două zile vegetez neconsolat, cu gândul țintit într-acolo, înapoi la zvâcnetul mușchilor în dans, la lăsarea pe neștiute a nopții, la depănatul butoanelor, țipete ascuțite de extaz, păr răvășit, rechemări la rampă. Aș trăi din asta. Să mă întorc mâine în neverosimila atmosferă ipocrită a corporației mă face să simt mai rău decât dacă m-aș prostitua, simt că mă neg pe mine însumi! Dar fără munca asta a mea de rușinos compromis nu aș fi avut bani pentru a-mi oferi acest cadou minunat. În praful subțire nins pe vinyl, ridicat în aer și-n nări de perechile de tălpi nervoase, cauciucate, în mișcarea lor ritmică, apare cu un plescăit mut steaua perfect circulară a unei lacrimi mari. Lacrima atâtor (a altor) vacanțe pierdute.
Se făcuse de ceva vreme lumină. La aproape două ore după ce ne părăsise, luându-și rămas bun, rupt de oboseală, bunul nostru F. reapare printre noi cu frânele bicicletei rupte, cablurile sărite din lăcașurile lor. Nu se îndurase...
Sursa
2012-07-22 20:17:00